Prima zi a Anului Nou este patronată de Sfîntul Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare. A fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei patru doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz (Teologul) și Ioan Gură de Aur.
Sfîntul Vasile cel Mare se naște în anul 330 într-o familie evlavioasă la Cezareea Capadociei. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatăl său Vasile. A făcut parte dintr-o familie cu 10 copii, dintre care 3 vor deveni episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa și Sf. Petru de Sevasta.. Cinci dintre ei vor deveni monahi: cei 3 episcopi, Macrina cea Tînără și Naocratios; iar 6 vor deveni sfinți: cei 3 episcopi, Macrina cea Tînără, Macrina cea Bătrînă (bunica Sf. Vasile) și Emilia (mama Sf. Vasile). Macrina cea Bătrînă a fost ucenica Sf. Grigorie Taumaturgul.
Vasile primește prima învățătură în casa părintească. După aceea studiază la Cezareea Capadociei și Atena. A avut profesori vestiți: pe Libaniu, Proheresiu și Himeriu. Încheagă o prietenie vestită cu Sf. Grigorie de Nazianz (330- 390). Viața lor studențească e un model pentru teologii de totdeauna. Cunoșteau doar două drumuri: al școlii și al Bisericii. S-a întors în patrie pe la anul 355. A profesat cîtva timp retorica, dar a fost cîștigat pentru misiunea bi­sericească de sora sa, Macrina. A renunțat la nume și a intrat în monahism după ce a fost botezat. A făcut o primă împărțire a averii sale la săraci. A călătorit pentru cunoașterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt și Mesopotamia. S-a întors hotărît să organizeze viața mo­nahală după criteriul obștei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sf. Grigorie Teologul la mănăstirea înființată de el în Pont, pe malul rîului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici el îmbina munca manuală cu rugăciunea și cu rîvna caldă in­telectuală. Aici a scris el Regulile vieții monahale (Regulile mari și mici) și a pus bazele Filocaliei cu Sf. Grigorie și principiul: Ora et labora (Roagă-te și muncește).
În curînd, a fost chemat de episcopul Eusebiu și hirotonit preot în 364, spre a i se încredința pastorația episcopiei. După un conflict trecător cu episcopul, se împacă cu acesta. În 368, cu prilejul unei mari foamete, Sf. Vasile a organizat admirabil asistența socială și a făcut a doua împărțire a averii sale săracilor. În 370, a fost ales episcop- mitropolit al Cezareei, cu o dîrză opoziție din partea adversarilor. În urma atitudinii sale neînfricate contra arianismului și a manevrelor împăra­tului Valens, dioceza i se împărți în două.
Sf. Vasile a fost un mare animator în lupta contra aria­nismului. El a dat lovituri grele acestei erezii. I-a ajutat pe tineri la învățătură, a menținut legătura cu profesorul său Libaniu. A fost pretutindeni prezent. A fost mare preot, mare liturghisitor, mare pedagog, mare prieten, mare organizator, mare om de știință. A fost numit "un roman printre greci". A murit la 1 ianuarie 379, plîns de toți și numit încă de atunci "cel Mare".
Preot Dumitru CHIȚIMUȘ