Producătorul de ţevi din Roman a fost privatizat în anul 2003, cumpărători fiind indienii de la Mittal Steel, pe atunci LNM Holdings. La privatizare, în PETROTUB erau aproximativ 4.800 de salariaţi dar concedie­rile voluntare, aşa cum au fost denumite plecările la cerere şi cu stimulente financiare substanţiale, au făcut ca astăzi în Arcelor Mittal Steel Roman să mai existe aproximativ 1.800 de salariaţi. La cumpărare, în 2003, PETROTUB a beneficiat de o scutire de plată a datoriilor în valoare de 26 de milioane de Euro, fapt cer­cetat de către Comisia Europeană şi astăzi pentru a se stabili dacă lichidarea firmei nu ar fi fost mai avantajoasă pentru statul român decît privatizarea cu anularea datoriilor.
La începutul anului 2004, tot ca să nu piardă nimic din achiziţionarea PETROTUB, indienii de la LNM Holdings, mai tîrziu Mittal Steel, acordă un împrumut de 6 milioane de Euro celor de la Roman, ca şi capital de lucru, de fapt, în realitate, valoarea materiei prime achiziţionată şi neplătită de către PETROTUB de la ISPAT SIDEX Galaţi.
Încercări de furnizare a ţaglei, de către producătorul din Galaţi au fost mai multe în acea perioadă, o mare parte soldate cu eşecuri datorită faptului că SIDEX Galaţi nu avea linie tehnologică de producere a ţaglei rotunde, materia primă a laminoarelor de la Roman. Un artificiu tehnologic, păstrat şi de indieni, a făcut ca linia de producţie de ţagle pătrate să fie transformată ad hoc şi în linie tehnologică de producere a ţaglei rotunde dar cu un procent mare de rebuturi.
La Roman era mulţumire că se muncea chiar dacă ţagla atipică primită de la Galaţi suferea transformări mari pentru a putea fi introdusă în fluxul tehnologic.

Sindicaliştii, pe atunci conduşi de Marius Cornenco, s-au arătat sceptici în privinţa soartei PETROTUB-ului, mai ales că luaseră cunoştinţă de schimbările pe care indienii le-au făcut la Galaţi. Ce-i drept, strategia asia­tică a dat roade la Galaţi, SIDEX devenind în şase luni, din cel mai mare producăror de pierderi din economia românească în unitate care înregistra profit. Totuşi, comparaţia cu Romanul nu se putea face, mai ales că la Galaţi, pe lîngă furnalele care produceau oţel mai existau şi halele de producere a tablei, produs finit foarte necesar în economia internă şi externă.
Au început modificările şi la Roman, începînd cu valurile succesive de plecări vo­luntare, cu salarii compensatorii, personalul din fabrică reducîndu-se treptat la 4.000 de muncitori, apoi la 3.000 şi, în sfîrşi, în apropierea anului 2009, în unitatea romaşcană să mai fie 1.800 de salariaţi.
Noii patroni au eficientizat activitatea prin externalizarea unor servicii de mentenanţă, prestările de servicii şi au închis linii tehnologice consumatoare de energie.
PETROTUB, la privatizare, era beneficiarul unui împrumut de 50 de milioane de Euro, bani cu care au fost achiziţionate utilajele pentru modernizarea Laminorului de 16 ţoli, investiţie care nu s-a mai concretizat.
Între timp, la SILCOTUB Zalău, unitate cu acelaşi profil dar achiziţionată de Tubman Internaţional în anul 1999, investiţiile au făcut ca Laminorul de 6 ţoli să fie unul dintre cele mai moderne şi performante, preţurile produselor finite, în speţă conductele şi burlanele, surclasînd produsele de la PETROTUB la licitaţiile internaţionale.
În privinţa producţiei de ţevi, la ARCELOR MITTAL STEEL Roman strategia patronilor a determinat închiderea unor secţii de producţie, în prezent, unitatea funcţionînd doar cu laminoarele de 6 şi 16 ţoli, Sectorul de Filetaj şi Sectorul de Ajustaj.

Liderul Sindicatului Liber Petrotub este circumspect în a face prognosticuri pe marginea relansării activităţii. În primul rînd, Combinatul de la Hunedoara, furnizorul de ţagle, materia primă a PETROTUB-ului, are oprită producţia pînă după data de 20 martie, din cauza unor lucrări de modernizare a liniilor tehnologice.
"Ca atare, producţia de la PETROTUB, direct legată de ţaglele de la Hunedoara, este oprită. Sunt slabe perspective ca materioa primă să ne fie asigurată din alte surse externe datorită costului ridicat al acesteia.
În prezent, în fabrică mai lucrează apro­ximativ 700 de salariaţi, cei angrenaţi în ajustarea ţevilor produse în ultimile zile. Laminoriştii trebuie să stea acasă. Pentru aceasta ni s-au oferit două soluţii: ori în concediu de odihnă, timp de două săptămîni, timp în care beneficiază şi de bonurile de masă, fie încasează 75 % din salariu dar numai cu sporurile de vechime aferente.
Nu avem semnale că se va închide fabrica dar mă îndoiesc de faptul că perioada de întrerupere va fi de numai 15 zile, de la 1 martie, datorită faptului că, din ultima discuţie cu colegul meu de la Hunedoara, a reieşit că ei pornesc producţia după data de 20 martie. Ar mai fi o variantă; să primim materie primă de la alţi furnizori.
Oricum, deciziile de acest fel, radicale, se iau la Bruxelles, la sediul administrativ al Diviziei de Ţevi din Europa, dar nu am cunoştinţă de aşa ceva. Totuşi, perioada de greutăţi de acum începe, pe fondul scăderii solicitărilor de ţevi, de metal în general", a afirmat Gheorghe Ciobanu, liderul Sindicatului Liber Petrotub Roman.
Ce va fi, vom vedea, cert este că normele europene în privinţa Mediului impun investitorului de la Galaţi, Roman şi Hunedoara investiţii masive în tehnologie de purificare a aerului, cu ameninţarea închiderii unităţilor de producţie dacă nu se conformează Normelor de Protecţie a Mediului.
La o simplă analiză, investitorul indian are posibilitatea să facă un calcul de amortisment şi să decidă ce unităţi de producţie poate închide dacă nu doreşte să facă mo­dernizări ale instalaţiilor de protejare a me­diului, modernizări costisitoare dealtfel. Cine va fi vizat dacă...?
Vlăduţ Clapa