a

Cronica
de 5 secunde

Adrian ALUI GHEORGHE

Integrare după dezintegrare?

Într-un recent sondaj de opinie, populaţia României se pronunţă într-un procent de 80 la sută pentru „integrare europeană”. Această dorinţă de integrare este una dintre cele mai ridicate din Europa, de altfel şi compatrioţii noştri care au luat-o înainte, în Italia sau Spania, dovedesc aceeaşi dragoste pătimaşă de Occident. O fi cu adevărat dragoste de Occident? Sau e disperarea de a nu putea ieşi mai repede din nămolul în care ne-au împins istoria şi conjuncturile, o neputinţă administrativă cronicizată dar şi lehamitea fiecărui individ de a pune mîna să edifice o ţară nouă, cînd în Europa sînt o mulţime bine puse la punct. Iată ce spune părintele Iustin Pârvu despre această mult descîntată integrare: „Europa rămîne tot aşa, în hotarele ei de altădată. Numai oamenii au ieşit din fire. Părintele Paisie Aghioritul zice - într-o dimineaţă, erau uşile deschise, geamurile - cînd trece un avion, îl întreabă părintele pe ucenic: - Ce se aude, măi băiete?!; - Păi, ce să se audă...? Un avion!; - Ei, închide geamurile şi uşile, măi, să nu intre în casă!; - Dar cum să intre în casă, părinte?; - Măi, dar în nebunia asta a lumii, ce nu se poate, măi ...?! Dacă şcoala-i desfiinţată, familia-i desfiinţată, armata-i desfiinţată, societatea la fel... Apoi, orice se poate întîmpla, de acum înainte. Dacă intri într-o şcoală, vînturile trîntesc geamurile, uşile. Urmează o furtună şi după furtuna asta jumătate din geamuri se sparg. Nepăsare şi iar nepăsare...! România e o şcoală după furtună...! Cu geamurile vraişte, de parcă au trecut prin ea numai oameni care nu iubesc şcoala asta...! În vremuri grele, anevoioase, unii oameni cad, se prăbuşesc, nu se mai recunosc, cad din rău în mai rău. Puţini dintre cei care rămân învaţă, însă, ceva din furtună şi din suferinţă...”. Sarea-i de preferat în bucate şi nu pe rană, nu-i aşa?

	sus		înapoi

[Prima pagină] [Redacţia] [Publicitate] [Contact] [Arhiva]