Frumosul nostru oraş, plin de viaţă altădată, e mort. Fabricile sînt ferecate. În fiecare pietrean răcneşte mizeria. Se dă o luptă crîncenă între flămînzi pentru a obţine un loc la masa vieţii". Ce e asta? Un fragment din articolul "Mizeria se întinde" apărut în ziarul pietrean "Reformatorul" din 4 august 1930. Din timpul crizei economice de supraproducţie de acum 80 de ani. Este singura informaţie din presa nemţeană despre marea criză? Nicidecum. Ascultaţi!
La fabrica de textile din Dărmăneşti (Piatra Neamţ) "lucrează 30 de muncitoare, fete şi femei. Mizeria pe care o îndură aceste fiinţe e de neînchipuit. Plouă cu: şicane, amenzi, înjurături, salarii mizerabile. Cine îndrăzneşte să protesteze, e dat afară, pe loc" (v. "Flacăra" din 29 august 1930). Cum sprijineau guvernanţii pe cei cu nevoi mici şi multe în acele zile cumplite? Cu pomeni date cu mare tam- tam. Cu ajutoare "de batjocură": cîteva cepe, 2- 3 kg de mălai, o bucăţică de carne de oaie cu os... La care se adăugau: haine vechi, încălţări uzate, lemne pentru foc. Şi pe vremea crizei era în vogă şlagărul "Fie gerul cît de greu/ Eu te voi iubi mereu!" Farmacia "Vorel" din urbea noastră a fost mai practică. A împărţit gratuit celor în nevoi "daruri", broşuri cu sfaturi medicale. Titluri? Cum se vindecă reumatismul şi guta, Cum să ne curăţăm sîngele şi trupul, Frumuseţea prin igienă. Muncitorii din fabricile: Mucava, Celuloza, Foresta, Carpaţi, Tăboane nu erau scutiţi de celebrele curbe de sacrificiu. Pe dubla de pîine neagră se lipea un timbru care se plătea în afară de preţ. Nici potentaţii vremii nu erau indiferenţi. Organizau agape caritabile cu lăutari la Cazinoul din Bălţăteşti şi Continentalul din Piatra- Neamţ. Participau şi la concursul Miss Universum- faza judeţ. În primul an de criză au ieşit miss-uri de Neamţ: Marcela Rujinski, Adela Scutaru şi Jenny Freidman. Profund cunoscător al situaţiei, farmacistul Costică Vorel şi-a permis să fie tranşant: "Să ne alegem un primar capabil, cinstit, gospodar şi mai ales harnic. Primarul să fie al nostru şi nu sluga partidului de guvernămînt" (v. "Reformatorul" din 25 ianuarie 1932). Aţi auzit ce a spus spiţerul? Om şcolit cu judecată sănătoasă.
Cum, momentan, criza e călare pe situaţie, ne-am gîndit să vă narăm ce au pătimit înaintaşii noştri. Poate tragem nişte învăţăminte. Blînda, mănoasa noastră ţărişoară, suflă greu. Şi noi gîfîim. Degeaba vedem seară de seară, pe sticlă, teancuri de bancnote. Nu sînt ale noastre. Banii noştri se duc pe mîncare, băutură, tutun, chirie, datorii... Proaspeţii noştri aleşi încă nu au înţeles că problemele românilor nu sînt de stînga sau de dreapta. Sînt probleme de viaţă, de supravieţuire. Lipsa banilor ne panichează pe toţi. De ce spun asta? Pentru că lipsesc măsurile clare de anticriză. Şi n-au dispărut bugetarii de lux.
Dumitru RUSU |
