Convorbire cu domnul primar Vasile Cucoş

Rep.: Aruncînd o privire de ansamblu, cum vedeţi acum anul 2008?

Vasile Cucoş: Una peste alta, pot să vă spun că am încheiat bine anul 2008. E drept că avem şi cîteva datorii mici la nişte firme, pentru lucrările executate. Mă refer la restanţe afe­rente bugetului local. Mai am de dat peste o sută de milioane lei vechi pentru lucrările pentru un cămin de apă, deci nu pot să spun că am datorii mari privind cheltuielile bugetare pe anul 2008. Nu mă refer la soarta investiţiilor mari aflate în derulare, care sînt finanţate pe diverse programe. Aici datoriile acumulate sînt de ordinul miliardelor de lei.

Rep.: Care sînt acestea? Pe moment, vă rog să faceţi doar o trecere a lor în revistă. Vom reveni după asta cu detalii.

C.V.: Am la Ordonanţa 7/2006, pentru alimentarea cu apă,  lucrări executate  şi nedecontate în sumă totală de peste 5 miliarde lei vechi. La reabilitarea Şcolii Filioara, unde lucrările sînt finalizate, trebuie decontată suma de 3 miliarde lei vechi. Mai este şi extinderea de alimentarea cu apă în satul Văratec, aici restanţa la plată este în jur de 2 miliarde lei vechi. Cum spuneam, finanţarea la alimentarea cu apă se face cu fonduri alocate prin Ordonanţa 7/2006, reabilitarea şcolii din Filioara cu bani alocaţi de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar pentru apa de la Văratec banii au fost aprobaţi prin Ordonanţa 577, prin Consiliul Judeţean Neamţ.

Rep.: Care sînt stadiile de execuţie ale acestor investiţii? Practic ce s-a făcut pentru fondurile alocate pînă acum?

C.V.: La aducţiunea cu apă de la Filioara, finanţată prin Odonanţa 7/2006, lucările sînt executate în procent de 75 la sută. Valoarea totală a acestei investiţii se ridică la 16 miliarde lei. Pînă acum s-a executat aducţiunea pe vreo 8 km, distanţă pe care conducta a fost montată, din lungimea totală de aproape 13 km. S-a construit bazinul de captare a apei, cu un volum total de 100 mc, a fost realizată captarea apei din cele 4 izvoare. La extinderea alimentării cu apă de la Văratec lucrarea este finalizată, fiind vorba de 2,6 km de conductă. Am primit 2 mi­liarde, ar mai trebui să ne mai dea încă 2 mi­liarde lei vechi. Executantul lucrărilor e o firmă de construcţii foarte serioasă, ne cunoaşte foarte bine. E convins că va primi banii, a avut rezerve financiare, aşa a putut realiza lucrări în avans. Noi sperăm că ni se vor aloca banii necesari pentru a finaliza această mare investiţie, e vorba de fonduri guvernamentale. Nu poţi să abandonezi o investiţie, care este realizată pe trei sferturi. 

Rep.: Cînd veţi finaliza investiţiile aflate în derulare pentru realizarea aducţiunilor va fi în toată comuna alimentată cu apă în sistem centralizat ?

C.V.: Cînd vor fi gata şi aceste lucrări, toată comuna Agapia va avea alimentare cu apă. Mă refer la satele Agapia, Văratec, Filioara şi Săcăluşeşti. Eu zic că nu-i puţin lucru. Pentru că o alimentare cu apă presupune investiţii de amploare, foarte costisitoare. La noi ele au fost realizate în timp, prin derularea mai multor programe de finanţare.

Rep.: În aceste condiţii, musai trebuie să vă gîndiţi serios şi la realizarea canalizării şi a epurării apelor uzate. Mai ales că normele europene impun acest lucru. Pe cînd şi canalizare în toată comuna Agapia?

C.V.: Aici ne încurcă tare mult proiectul pe care îl aveam în derulare prin fostul Minister al Integrării, cu fonduri europene. Proiectul finanţat prin programul "Phare 2001" a fost rea­lizat, pînă acum, în procent de 52 la sută. Din valoarea totală a investiţiilor de 4,8 milioane euro, s-au executat lucrări de vreo 2,2 milioane euro. În toată această poveste, de vină este constructorul, în speţă firma Diekat. Cu procesul s-a ajuns la DAB, un compartiment la Bruxelles care judecă litigiile ce apar în cadrul derulării proiectelor cu finanţare europeană. Este un fel de instanţă judecătorească. De acolo  am primit o hîrtie prin care sîntem înştiinţati că firma executantă a fost penalizată atît pentru lucrările nefinalizare, cît şi pentru cele nerealizate. Valoarea totală a penalizărilor aplicate firmei Diekat este de 2,8 milioane euro.

Rep.: În tot acest scandal, Primăria şi Consiliul Local Agapia nu sînt cu nimic implicate. Doar că nu a avut parte să beneficieze în totalitate de investiţii care trebuiau realizate în cadrul acestui program cu finanţare europeană nerambursabilă. Dar pe drumuri tot v-au pus...

C.V.: La vremea respectivă, noi am fost de mai multe ori pentru discuţii la Ministerul Integrării. Practic, contractul cu finanţatorul a fost încheiat cu Ministerul Integrării de atunci. Noi, comuna Agapia, am fost doar beneficiarul acelor lucrări. În plus, aveam de achitat o parte de contribuţie locală, care a fost virată în cont. Prin protocoalele încheiate în cadrul derulării proiectelor cu fonduri europene,  se stipulează că dacă statul român nu finalizează investiţiile respective la termenele stabilite, trebuie să returneze fodurile europene. Asta în condiţiile în care, în termen de 3 ani, nu execută acele investiţii prin alocarea de fonduri guvernamentale.

Rep.: Din cîte ştiţi, există riscul care aceste investiţii să nu mai fie terminate?

C.V.: Nu. În urma discuţiilor purtate, am înţeles că proiectul de la Agapia va fi dus la bun sfîrşit. În toamnă a venit un reprezentant al finanţatorului, erau disponibili vreo 600.000 euro, se voia atunci să montăm staţia de epurare. Pînă acum este făcută canalizarea, cu canalul colector. Dar nu este montată staţia de epurare, ea este deja plătită. Trebuie să aşteptăm să se termine litigiul.

Rep.: Valoarea iniţială a proiectului era de 4,8 milioane euro. Pînă acum, care din obiectivele mari prinse în acest program au fost rea­lizate total ori parţial?

C.V.: Proiectul cuprinde 11 obiective. Este vorba de reabilitarea a 117 case mănăstireşti, de alimentare cu apă şi canalizare în satul Agapia. Centrul de informare turistică din incinta Mănăstirii Agapia este realizat în procent de peste 95 la sută, mai sînt de făcut nişte amenajări interioare, de pus gresie şi faianţă. A fost terminată integral parcarea din zona Mănăstirii Agapia. Tot în acest proiect mai este prinsă şi realizarea  canalul colector de la Mănăstirea Agapia pînă la ieşirea din satul Agapia, staţia de epurare, alimentarea cu apă a satului Săcăluşeşti, care a fost realizată integral. Realizată este şi extinderea alimentării cu apă în satul Agapia. Pînă acum, din cele 117 case monahale, sînt făcute numai 17, au toate utilităţile, măicuţele deja s-au mutat acolo.

Rep.: Dacă, Doamne fereşte, proiectul ar "îngheţa" la nivelul la care s-a ajuns acum, cu ce s-a ales comunitatea din Agapia de pe urma acestei finanţări europene? Una foarte generoasă, dacă firma Diekat şi-ar fi făcut treaba cum trebuie!

C.V.: Comunitatea a avut de cîştigat, incusiv Mănăstirea Agapia. Cînd spun asta am în vedere realizarea unor obiective mari de care deja se folosesc oamenii din comuna Agapia. Amintesc aici alimentarea cu apă din satul Săcăluşeşti, extinderea alimentării cu apă în satul Agapia,  canalizarea în satul Agapia, staţia de epurare, care doar trebuie montată. Dar nu putem face această lucrare, pînă nu se finalizeză litigiul dintre constructor şi finanţator. Se pare că, în urma deciziei de la Bruxelles, firma Diekat ar dori să finalizeze lucrările din cadrul proiectului european din comuna Agapia. Dar, ministerul nu mai agreează această firmă de construcţie, motive are destule. Probabil că se va ţine o nouă licitaţie pentru desemnarea firmei care va finaliza lucrările restante de la Agapia, din cadrul pro­gramului Phare. Oricum, nu se va renunţa la acest proiect. El va fi finalizat, cu fonduri guvernamentale în ultimă instanţă.

Rep.: Vă propun să rămînem tot în dome­niul finanţărilor europene. Ce proiect aţi pregătit pentru accesarea fondurilor care se dau pe măsura 322 pentru dezvoltarea rurală şi renovarea satelor?

C.V.: Deja am depus un proiect integrat de 2,5 milioane euro. Între obiectivele investiţionale incluse, amintesc asfaltarea a 9 km de drumuri în cele 4 sate: Săcăluşeşti spre Grumăzeşti, în Agapia spre satul vechi, în Filioara pe drumul care face legătura între Văratec şi Agapia, spre Codrii de aramă şi la şcoală, iar în Văratec avem o porţiune spre drumul forestier, care e deja asfaltat. Tot în acest proiect mai avem o extindere la reţeaua de canalizare în satul Agapia, pe o distanţă de 2,5 km, o extindere la alimentarea cu apă la Văratec. Aici, captarea s-a făcut  dintr-un pîrîu, dar rezervorul de înmagazinare a apei nu face faţă pentru tot satul, sînt vreo 60 de case la care apa nu mai ajunge. Cu o staţie de repompare s-ar rezolva şi această problemă.  Proiectul european integrat mai cuprinde dotarea căminului cultural şi achiziţionarea de utilaje multifuncţionale pentru Serviciul pentru situaţii de urgenţă din cadrul Primăriei Agapia. A întrunit punctajul necesar, dar încă nu s-a făcut verificarea în teren.

Rep.: Mai aveţi în lucru şi alte investiţii mari?

C.V.: Da, este cea care va fi realizată prin alocarea fondurilor guvernamentale prin Ordonanţa 118. Ne-au anunţat  că proiectul este aprobat la finanţare. Fondurile le-am soli­citat pentru construcţia unui nou cămin cultural în satul Agapia. Cel de acum e vechi vai de mama lui, a fost construit prin 1940. Este aprobată finanţare, acum să vedem  dacă vor mai fi bani şi pentru asta.

Rep.: În comună aveţi două categorii de drumuri. În anii din urmă cele judeţene au devenit naţionale, dar probleme tot au rămas. Adică drumuri cu gropi tot mai multe şi mai dese.  Între timp s-au mai făcut nişte asfaltări. Care mai e acum starea lor?

C.V.: Avem drumuri naţionale şi comunale. Fostele drumuri judeţene, spre mănăstirile din Agapia şi Văratec, au trecut la Drumuri Naţionale. După scandalul de atunci, cu blocarea drumurilor, s-au alocat fonduri pentru modernizarea lor. Mă refer la asfaltarea a două drumuri, spre Mănăstirea Văratec şi spre Mănăstirea Agapia. Adevărul că a fost  o vreme cînd nici nu se putea circula pe ele, se întorceau oamenii din drumul lor spre mănăstirea Agapia ori Mănăstirea Văratec. Pentru drumul comunal, care face legătura între mănăstirele Agapia şi Văratec, am un proiect pentru modernizarea lui. E drept că, acum, în acea zonă, avem lucrări la aducţiuni cu apă şi canalizare. Este şi motivul pentru care l-am lăsat mai la urmă pentru reabilitare, de acum înainte voi căuta sursele de finanţare. Vom vedea cum ne vom descurca pînă la urmă.

Rep.: Ce investiţii aţi făcut pînă acum în unităţile de învăţămînt? Ele arată toate foarte bine, dar cel mai mult contează ce condiţii oferă elevilor şi cadrelor didactice...

C.V.: Cea mai recentă investiţie este cea de la şcoala din satul Filioara, fiind finalizată în toamna trecută. Acum, avem depus un proiect pentru reabi­litarea Şcolii Agapia. În comună avem două şcoli noi, construite în 2005, în satele Săcăluşeşti şi Văratec, fondurile au fost alocate de Banca Mondială, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ. Lucrările de la Şcoala Filioara s-au ridicat la peste 6 miliarde lei vechi, s-a făcut reabilitarea ei, s-a pus tîmplărie termopan, încălzire centrală, grupuri sa­nitare de incintă, arată superb. Aceleaşi lucrări vrem să le facem  şi la Şcoala Agapia, proiectul este deja depus. Aici avem şi marele avantaj pentru că este realizat sistemul de canalizare. Sperăm ca în vara asta să primim fondurile pentru a putea demara lucrările de modernizare şi de reabilitare şi la această unitate de învăţămînt. Apă curentă avem în toate şcolile, mai puţin la cea din Filioara, se lucrează acum la acest sistem.

Rep.: Înainte de a vorbi de partea turistică a comunei Agapia, spuneţi-ne despre proiectele de salubrizare şi de ecologizare a zonei. Ce proiecte promovaţi în această direcţie?

C.V.: Marea problemă a zonei e salubrizarea ei. Pentru asta am acţionat pe mai multe fronturi, ne-am implicat în mai multe programe zonale de mediu. Avem un program mai amplu, coordonator fiind primarul de Tîrgu Neamţ, domnul Decebal Arnăutu.  Proiectul a fost aprobat, el vizează mai multe localităţi din această zonă. Pînă atunci, am acţionat şi pe alte direcţii. Am avut un contract cu o firmă de salubrizare, urmează să scot la licitaţie această activitate. Am promovat două proiecte pe mediu. Unul a fost realizat în 2007 în cadrul programul BIO finanţat de Banca Mondială,  prin care s-au achiziţionat mai multe pubele de gunoi. Am un alt program de colaborare BIO, care vizează zona mănăstirilor, pentru care vor fi achiziţionate mai multe pubele şi containere complexe pentru colectarea selectivă a deşeurilor.

Rep.: Comuna Agapia are locul său bine conturat în domeniul turismului, mai ales monahal. Ce ar mai trebui făcut pentru a aduce şi mai mulţi turişti în această zonă atît de frumoasă şi binecuvîntată de Dumnezeu?

C.V.: Mai sînt multe de făcut şi în acest domeniu. În primul rînd trebuie rezolvată problema spaţiilor de campare. Vin foarte mulţi turişti în zonă, unii au bani, găsesc locuri de cazare. Dar în sezon toate spaţiile de cazare sînt ocupate, la mănăstiri, pensiuni ori pe la casele omenilor. Avem în comună locuri care se pretează la amenjarea lor pentru ca turiştii să-şi instaleze acolo corturile. Ne gîndim foarte serios şi la o pîrtie de schi. Iarna este o periodă moartă, nu prea are ce face turistul venit în zona noastră. Trebuie să găsim terenul care se pretează la aşa ceva. Unde avem  noi  izlaz,  nu-i bun ca lungime şi înclinare a pantei. E o zonă bună pentru o pîrtie de schi, terenul e în parte al primăriei dar şi al mănăstirii. Poate vom promova împreună acest proiect. Avem în zonă  autorizate 20 pensiuni turistice. Poate ar trebui gîndit actiuni în parteneriat în vederea valori­ficării potenţialului turistic şi eficientizarea acestei activităţi. Noi am insistat şi am acţionat pentru modernizarea infrastructurii, care stă la baza dezvoltării activităţilor turistice. În primă etapă ne-am preocupat de aducţiunile cu apă şi canalizări, drumurile fiind lăsate mai la urmă. Alimentări cu apă avem în toate satele, acum se lucrează la canalizări. Drumurile au fost lăsate mai la urmă, dar a fost rezolvate şi ele. Acum este turnat covor asfaltic spre cele două mari mănăstiri, de la Agapia şi Văratec. Mai avem un proiect  pentru asfaltarea drumului care face legătura directă între Mănăstirea Văratec şi Mănăstirea Agapia. Oricum, în zona turismului încă mai sînt multe de făcut. Avem în atenţie proiecte concrete în această direcţie. Trebuie pusă la punct infrastructura, finalizate toate investiţiile din acest domeniu. Traseele turistice să fie mai bine puse la punct, să fie clar marcate, să fie puse bănci, cu puncte de colectare a deşeurilor. Un turist poate sta în zona noastră fără să se plictisească, are ce vizita. Dar asta depinde şi de noi, ca gazde. Noi sîntem o zonă de tranzit pentru turismul monahal din Nordul Moldovei. Dar trebuie să le ofe­rim condiţii turiştilor, să aibă pentru ce veni, că altfel ne ocolesc.

Tina CONDREA