În perioada interbelică, satul s-a numit Babel şi făcea parte din judeţul Ismail (Basarabia). Astăzi se numeşte Oziornoe şi depinde de raionul Ismail (Ucraina). În acest sat românesc înstrăinat a văzut lumina zilei în urmă cu 150 ani eroul de la Mărăşeşti, unul din mareşalii României- Alexandru Averescu. Românii adevăraţi nu puteau trece cu indife­renţă peste aniversare. Şi-au propus să comemoreze evenimentul în prima parte a lunii martie. Numai că, autorităţile locale au zis: "NIET!" înflăcăraţilor organizatori. Mai mult, au închis şcoala în ziua stabilită pentru festivitate. Atenţie! Şcoală ridicată de fiul mareşalului, institutorul Constantin Averescu în 1856. Unitate de învăţămînt cu placă comemorativă, pusă în 1993. Românii patrioţi de ambele maluri n-au renunţat la "crezul" lor. Au mers la şcoală, au depus un coş de flori la "picioarele" plăcii comemorative şi au cîntat din muzicuţă Hora Unirii, aia scrisă de bardul de la Mirceşti. S-au tras în poză pentru eternitate şi au coborît sub pămînt, la un bar subteran pentru pomenire. Şi cum la pomenire se amintesc toţi oamenii dragi, s-a discutat despre ţară, neamuri şi iubirea dintre oameni. Mai ales după primul pahar, cînd amintirile s-au depănat şi mai duios. Haraşo?
De ce nu au vrut autorităţile locale să aprobe comemorarea? Ne răspund chiar ele. După războiul de întregire naţională, mareşalul Averescu a devenit un important om politic şi de stat în România Mare. A fost de trei ori prim- ministru, a condus un partid, a devenit membru al Academiei. Şi apoi, nu se poate uita că mareşalul a cucerit Basarabia, aducînd-o la patria- mamă.. Contribuţia lui Averescu, pe atunci general, la victoria de la Mărăşeşti este considerată drept "o crimă" care a netezit drumul spre Marea Unire, de la 1918. Asta nu se uită niciodată. Şi nu s-a uitat. Cînd românii- români au vrut să-i ridice o statuie în localitatea lui de baştină, discuţia n-a fost acceptată nici sub forma de proiect fantezist. Abia atunci au înţeles românii vorbele înţelepte rostite cîndva de marele Iorga: "Învinşilor nu li se ridică statui, nici busturi..." Probabil de aceea a fost dat jos şi bustul mareşalului Antonescu din Piatra Neamţ (din zona Gării). Şi el a fost un învins, deşi părea reabilitat după 1989. De unde avem datele relatate mai sus? De la un martor ocular care s-a întors recent din satul rusificat al mareşalului, Oziornoe. Om serios, român verde, membru al asociaţiei "Pro Basarabia şi Bucovina". Un lucru e clar: între străini, haina românească e greu de purtat. Întrebaţi-i pe fraţii înstrăinaţi de noi prin rapturi teritoriale.
Dumitru RUSU