Interviu cu Vasile CucoÅŸ, primarul comunei Agapia

Rep.: Domnule primar, văd că aveţi biroul plin de hîrtii. Socotiţi, răs-socotiţi. Sînteţi precum croitorul care măsoară de 10 ori şi taie o dată. Ce se întîmplă, de fapt?
Cucoş Vasile: Ceea ce vedeţi aici este repartizarea bugetului pentru anul 2010. După hotărîrea pe care a dat-o în acest sens consiliul local, trebuie să vedem acum unde şi cum vor fi repartizaţi banii, pentru a ne putea apuca de treabă. Avem programate o serie de investiţii, aşteptăm şi nişte hotărîri de guvern în acest sens.

Rep.: Despre ce investiţii este vorba, mai exact?
C.V.: În conformitate cu hotărîrea de guvern nr. 577, avem prevăzută reabi­litarea drumului Agapia- Văratec, pe o distanţă de 3,5 kilometri. Licitaţia pentru realizarea acestui obiectiv investiţional s-a ţinut anul trecut, cîştigătoare fiind o firmă din judeţul Iaşi. Aşteptăm să se treacă la execuţia propriu-zisă a lucrării, am discutat şi cu dirigintele de şantier.

Rep.: Aveţi banii necesari acoperirii cheltuielilor pentru realizarea lucrării?
C.V.: Da, avem aceşti bani, acum aşteptăm să se încălzească pentru a ne putea apuca de treabă.

Rep.: Ce alte investiţii mai aveţi în derulare?
C.V.: În derulare am căminul social din satul Văratec, pentru finalizarea căruia mai avem nevoie de aproape 9 miliarde de lei vechi. Am depus în cursul anului trecut un proiect la Ministerul Muncii, iar din discuţiile purtate cu preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, care a stat de vorbă cu ministrul secretar de stat în mi­nisterul mai sus amintit, avem speranţe că vom primi banii pentru a termina acest cămin şi a-l da în funcţiune.

Rep.: V-aş propune să ne întoarcem puţin în timp... Aveaţi programată o investiţie, care, la un moment dat, era cea mai mare de acest gen din judeţul nostru. Cînd a fost ea demarată, ce trebuia să se facă şi ce s-a făcut, propriu-zis?
C.V.: Este adevărat, investiţia respectivă avea o valoare de 4,7 milioane de euro. Este vorba despre un proiect pe fonduri PHARE, la care lucrările au fost demarate în luna ianuarie a anului 2005. Acesta viza reabilitarea arealului turistic Mănăstirea Agapia şi cuprindea mai multe investiţii. Proiectul în cauză urmărea realizarea unui număr de 11 tronsoane de investiţii. În zona Mănăstirii Agapia, trebuiau reabilitate 115 case monahale. De asemenea, trebuia realizată canalizarea în toată zona mănăstirii Agapia, în satul Agapia, iar la ieşire trebuia făcută o staţie de epurare. Tot în zona mănăstirii, urma să fie înfiinţat un centru de informare tu­ristică şi amenajată o parcare. Aveam, de asemenea, în vedere, refacerea drumurilor, în special intrarea din intersecţia drumului naţional cu drumurile forestiere, pînă în faţa mănăstirii. Mai trebuie să menţionez aici şi investiţia în direcţia extinderii reţelei de alimentare cu apă pe uliţele satelor, lucrare care nu era făcută în comuna noastră, precum şi aducţiunea cu apă în satul Săcăluşeşti. Cel care a achiziţionat lucrarea este fostul Minister al Integrării Europene. Lucrările au fost demarate, cîştigătoarea licitaţiei pentru execuţia lor fiind firma Diekat SA România, o sucursală a firmei Diekat SA Atena. Pe data de 15 ianuarie 2005 au fost demarate lucrările însă, încă de la început, s-a văzut clar că firma constructoare nu dispune de forţa de muncă necesară fina­lizării acestui proiect. Cu toate intervenţiile noastre, ale celor de la ADR, ale maicii stareţe de la Mănăstirea Agapia, nu a fost posibilă realizarea acestei lucrări. Nu s-a respectat nici termenul prevăzut pentru realizarea ei, iar în 2007 ministerul mai sus amintit şi firma constructoare au ajuns în litigiu. S-au judecat pe baza rezilierii contractului la Bruxelles, ministerul a cîştigat procesul, iar firma Diekat trebuie să plătească 2,4 milioane de euro.

Rep.: Totuşi, pînă să se ajungă în instanţă, cît s-a realizat din investiţia respectivă?
C.V.: Proiectul este realizat în proporţie de 52,5%. În teren, asta se transpune în finalizarea aducţiunii cu apă în satul Săcăluşeşti şi pe uliţele satului Agapia. De asemenea, s-a finalizat canalul colector principal din zona mănăstirii, pînă la staţia de epurare, fiind, totodată, finalizată şi parcarea din zona mănăstirii, iar centrul de informare este terminat în proporţie de 90- 95%. Din totalul caselor monahale care trebuiau reabilitate, au fost făcute doar 17, şi la acestea fiind înregistrate unele probleme, în decursul anului trecut. Din cauza soluţiilor date de proiectant, casele din lemn, cu tencuială, au prins igrasie, burete, iar măicuţele au fost nevoite să le refacă. Noi am încercat să dăm nişte bani pentru realizarea lucrărilor, însă nu am avut nici un proces verbal de recepţie, nu ni s-a putut restitui garanţia. Eu am avut şi în cursul anului trecut unele discuţii la fostul Minister al Integrării, referitoare la continuarea acestui proiect, răspunsul primit fiind acela că se încearcă finalizarea acestui proiect din resurse guvernamentale. Ministerul de Finanţe urma să decidă de unde anume vor fi luaţi bani şi cum se va proceda pentru finalizarea acestui proiect. Partea pe care doresc eu să o realizez- şi nu ştiu cînd vor veni banii necesari- este finalizarea staţiei de epurare. Noi dispunem de fondurile necesare montării ei, rămînînd ca ministerul sau guvernul să îşi facă în continuare treaba. Preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ a avut o discuţie cu doamna ministru Elena Udrea, în ceea ce priveşte acest proiect. Eu îmi doresc, chiar dacă nu este posibilă finalizarea acestui proiect în cursul acestui an, să mi se permită măcar să montez staţia de epurare.

Rep.: Toate aceste întîmplări vă ţin, practic, încurcaţi şi cu lucrările la reţeaua de canalizare şi alimentare cu apă. Asta pentru că cineva nu şi-a făcut datoria.
C.V.: Este ştiut faptul că noi nu am avut de la început banii necesari acoperirii cheltuielilor pentru realizarea acestui proiect, motiv pentru care am contractat un credit. Lucrarea nu a mai fost finalizată, dar noi am rămas cu creditul, la care avem de plătit lunar 150 de milioane de lei, pînă în 2015.

Rep.: Să revenim la investiţiile pe care le aveţi în vedere acum. Spuneaţi mai devreme că aveţi în derulare o extindere a reţelei de alimentare cu apă în satul Văratec.
C.V.: Este o zonă în satul Văratec unde apa încă nu ajunge. Noi am depus la Consiliul Judeţean un proiect pentru realizarea unei staţii de pompare în zonă, a cărui valoare se ridică la aproape 3 mi­liarde de lei vechi. Noi am făcut toate demersurile, ne apucăm de autorizare. În zona cu pricina locuiesc peste 60 de familii, tot aici existînd şi un centru de zi pentru persoanele cu handicap, dar şi căminul social.

Rep.: Este toată comuna Agapia racordată la un sistem centralizat de alimentare cu apă?
C.V.: Da, toate satele componente ale comunei beneficiază de această utilitate, cu excepţia acelei zone de care am amintit mai înainte. Deja lucrăm la un proiect de extindere a reţelei de canalizare în satul Agapia. Avînd canalul colector, am făcut un proiect şi l-am depus pentru realizarea canalizării în satul Văratec, urmînd să începem un proiect mai amplu pentru celelalte sate. Aşa cum se ştie, în zonă sînt foarte multe pensiuni turistice, şi dorim să le creăm măcar aceste condiţii minime, pentru ca atît ele, cît şi cetăţenii, să aibă de cîştigat.

Rep.: Pe măsura 322 aţi depus vreun proiect integrat?
C.V.: Avem depus un proiect, la FEADR Iaşi. Am avut vizita în teren, în cursul anului trecut, iar din discuţiile pe care le-am avut, proiectul întruneşte un punctaj destul de mare. Aşteptăm acum decizia comisiei de la Bucureşti, pentru că, în opinia mea, proiectul în cauză este extrem de benefic pentru comunitatea noastră. Investiţiile prinse în acest proiect vizează asfaltarea a 7 kilometri de drum în Săcăluşeşti, care asigură legătura cu Grumăzeşti, de asemenea, o porţiune de 1,2 kilometri în Filioara, între şcoală şi Codrii de Aramă. De asemenea, mai am în vedere reabilitarea covorului asfaltic în satul Văratec, de la Pădurea de Argint pînă la drumul forestier, şi pe tronsonul Agapia- Agapia Veche, pe o distanţă de 400 de metri. În acest proiect mai intră achiziţionarea unui utilaj pentru situaţiile de urgenţă şi dotarea căminului cultural.

Rep.: Ce alte investiţii mai are în vedere administraţia publică locală din comuna Agapia?
C.V.: Încă o investiţie pe care o aştept cu deosebit de mare interes este construirea unui nou cămin cultural, în centrul comunei. Proiectul a fost deja depus, iar acum aşteptăm finanţarea, pe o ordonanţă a guvernului din 2008. După sărbătorile pascale, intenţionez să demolez căminul vechi, care şi aşa se află într-o stare avansată de degradare. Totodată, printr-o hotărîre a consiliului local, intenţionăm să punem pavele în zona de centru a comunei şi să ridicăm un monument al eroilor, la intersecţia cu drumul comunal. Deja avem aprobare pentru finanţarea proiectului, urmînd să facem autorizarea. Mai trebuie să menţionez faptul că în prezent implementez un proiect pe măsura 125, care vizează drumurile de exploataţie forestieră. Avem puşi banii deoparte pentru obţinerea avizelor şi sperăm ca proiectul să fie depus în sesiunea din luna aprilie.

Rep.: Anul trecut eraţi foarte bucuros, pentru că doreaţi să implementaţi un proiect menit să atragă un mare număr de turişti. Mă refer la proiectul care vizează pîrtia de schi. Ce şanse are acest proiect?
C.V.: Deocamdată, pîrtia de schi nu poate fi realizată în comuna noastră. Proiectanţii veniţi în teren au constatat că nu sînt îndeplinite unele condiţii pentru ca acest proiect să prindă contur. Consiliul local trebuie să aibă în proprietate un teren cu o lungime de minimum 1,2 kilometri, poziţia acestui teren trebuind să fie cu faţa către nord. Sperăm să se mai schimbe legislaţia din domeniu, pentru că mă tentează să fac o pîrtie de schi. Spun asta pentru că, în perioada de iarnă, comuna noastră nu prea este vizitată. Turiştii trebuie să aibă unele condiţii, nu doar pentru a sta pentru scurt timp în comuna noastră, ci mai ales pentru a rămîne aici cîteva zile. Căutăm soluţii pentru realizarea acestui deziderat, vom purta discuţii cu proprietarii de terenuri din zonă, să vedem la ce concluzii vom ajunge.

Rep.: Nu am vorbit deloc despre unităţile de învăţămînt din comună... Cum se prezintă ele, la ora actuală?
C.V.: Am reabilitat şcoala din satul Filioara, investiţia fiind finalizată în cursul anului trecut. În prezent, avem depus un proiect la Inspectoratul Şcolar Judeţean în vederea reabilitării şcolii Agapia, în valoare de aproximativ 8 miliarde de lei vechi. În eventualitatea în care nu voi reuşi să finalizez acest proiect în cursul lui 2010, îmi doresc măcar să montez centrala termică. Elevii de la şcoala cu clasele I-IV din satul Săcăluşeşti au fost aduşi, încă de anul trecut, la şcoala din centru, întrucît instituţia de învăţămînt nu întrunea numărul de copii necesar pentru a putea funcţiona. Începînd din anul şcolar 2010- 2011, aceeaşi soartă o vor avea şi elevii din Văratec.

Rep.: Aveţi o maşină care să asigure transportul elevilor?
C.V.: Nu dispunem de aşa ceva, însă intenţionăm să încheiem un contract cu o firmă de transport care să-i aducă pe elevi la şcoală. Nu am cerut un microbuz pentru transportul elevilor pentru că, la vremea aceea, nu se punea această problemă.

Rep.: Pe fonduri de mediu aveţi depus vreun proiect?
C.V.: Încă de anul trecut, am depus un proiect pe fonduri de mediu, în vederea amenajării a două parcuri, unul în Agapia şi unul în Filioara. De asemenea, îmi doresc să depun un alt proiect pe fonduri de mediu, pentru regularizarea torenţilor. Am făcut ridicările topo, am identificat zonele mai vulnerabile, acestea fiind zona Mălini, unde am avut şi inundaţii, şi zona pîrîului Văratec.

Rep.: În afara reabilitării drumurilor şi a realizării reţelei de apă şi canalizare, ce ar mai trebui făcut, pentru ca infrastructura să răspundă tuturor cerinţelor?
C.V.: O problemă extrem de importantă o constituie alimentarea cu gaz metan a comunei Agapia. Noi am întocmit în acest sens un proiect, pe care l-am depus la Ministerul Industriei. Pe 27 septembrie anul trecut, s-a scos la licitaţie lucrarea de execuţie a aducţiunii cu gaz metan, la această licitaţie prezentîndu-se o singură firmă, de la Iaşi. Din cîte am înţeles, licitaţia ar urma să fie reluată în luna aprilie.

Rep.: Agapia este un brand...Turistul ştie mai mult de existenţa mănăstirii Agapia, decît de comuna în sine. Ce acţiuni întreprindeţi, în aşa fel încît să faceţi cunoscută şi comună, nu doar aşezămîntul monahal?
C.V.: Noi lucrăm la un proiect, la care sperăm să atragem şi unele ONG-uri, în vederea promovării turismului în zonă. Ne gîndim să înfiinţăm un centru de informare în zona Văratec, în acest sens chiar există un ONG interesat, urmînd ca noi să punem la dispoziţie o suprafaţă de teren de 300 de metri. În afară de pliantele existente şi de construirea acestui centru de informare, vrem să refacem tot ceea ce înseamnă traseu turistic, pornind de la Văratec, prin pădure, către Agapia, traseul către mănăstirea Sihla, şi ajungînd la mănăstirile din zona Vînători- Neamţ. Acest proiect este acum pus în discuţie, în acest sens colaborînd şi cu primăria comunei Vînători. Din discuţiile pe care preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, Vasile Pruteanu, le-a avut cu doamna mi­nistru Elena Udrea, se pare că există fonduri pentru punerea în aplicare a acestui proiect. Traseul mai sus amintit a fost în discuţie în 2000- 2002, însă s-a asfaltat doar drumul de la Văratec la Agapia prin pădure. S-a încercat refacerea drumului dinspre Sihăstria spre Sihla dar, din lipsa fondurilor, s-a renunţat la aceste lucrări. Noi ne gîndim, de asemenea, să construim şi o bază sportivă, poate şi un patinoar şi o pîrtie de schi de 500- 600 de metri. Nu trebuie să uit să menţionez faptul că sîntem într-o discuţie cu reprezentanţii unui ONG, pentru că noi avem 10-11 hectare de păşune, în zona Agapia, lîngă pădure, iar aici dumnealor doresc să construiască un fel de sat de vacanţă, ca un fel de muzeu al satului. Ei achiziţionează case vechi, de peste 100 de ani, pe care vor să le monteze în zona noastră. Asta ar aduce locuri de muncă şi pentru cetăţenii din sat, şi ar crea locuri de cazare. Dorim să reînviem în acest fel îndeletniciri precum ţesutul, rotăritul, împletitul de coşuri.

Rep.: Cum e să fii primar la Agapia, comună care nu este una oarecare?
C.V.: Este frumos, dar greu şi solicitant, deopotrivă. Agapia este o zonă vestită prin aşezămintele monahale  cu care trebuie să colaborăm şi să convieţuim. Datorită zonei în care ne situăm, obligaţia noastră este să ne punem la punct cu tot ceea ce depinde de noi- infrastructură şi utilităţi.
Rep.: Sînteţi un primar aflat în fruntea unei comune care are, mai mereu, statutul de gazdă...
C.V.: Este bine să fii gazdă în permanenţă, pentru că în acest fel te promovezi în lume. Însă o gazdă fără prea mulţi bani nu se prea poate numi gazdă... Cu toate acestea, sperăm să se mai dea drumul la investiţii, să treacă şi această perioadă de criză. Sperăm ca în cîţiva ani faţa comunei să se schimbe cu desăvîrşire, chiar dacă acest lucru a început să se întîmple încă de după Revoluţia din 1989.
Tina CONDREA & Alex SÃŽRBU