Se zvonește prin ziare că Iașul va deveni în curînd Capitală Culturală Europeană. Ca Sibiul primarului Klaus Johanis. Normal, zic cei care cunosc bine "dulcele tîrg". Just! completează și nemțenii care au studențit în orașul de pe Bahlui. De ce? Aici se simte pulsul istoriei și al culturii la fiecare pas. Dacă urci de la Univ. "Al. Ioan Cuza" spre Copou, nu poți poposi decît sub Teiul lui Eminescu sau la Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Cînd cobori spre Biblioteca Centrală Universitară "M. Eminescu" e musai să treci pe la Casa Pogor, Muzeul Unirii, și mai departe, Mitropolie, Trei Ierarhi... Te odihnești la Palatul Culturii sub statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare. Faci o poză pentru posteritate și îți continui periplul spre Casa Dosoftei. Nu-i instructiv?
Dar mai bine să ne întoarcem la Bojdeuca din Țicău unde s-a "cimentat" cea mai frumoasă amiciție din istoria literaturii române dintre Creangă și "fratele Mihai". Se zice că aici, pe la 1987, a sosit și Zoe Dumitrescu Bușulenga. Atenție, exeget în "problema Creangă". Motivul vizitei sale? Se împlineau 150 de ani de la nașterea povestitorului humuleștean. După ce a pătruns sfielnic în tinda casei, privind la lutul de pe jos, a șoptit: "Uite, dragul de el, cum trăia bunul și minunatul Creangă!" A "inspectat" bojdeuca și l-a întrebat pe muzeograful principal unde se află portretul unic al genialului humuleștean. Răspunsul a fost nemulțumitor: "Nu știm!" Și a urmat bomba. "Vreți să vă spun eu?" Uimit, auditoriul prezent a ciulit urechile: "În biroul meu de la Academia Română din București!" Explicații. Cînd Z.D.B. a primit "moștenire" biroul criticului literar G. Călinescu, printre obiectele de inventar se număra și portretul unic al povestitorului. Portret făcut în 1889, de un pictor iconar, amic cu Creangă.
Cum a ajuns acolo? Simplu de tot. Printr-un gest de generozitate al unui fost elev normalist al humuleșteanului. Numele lui: M. Lupescu. Acesta a cumpărat potretul de la Tinca Vartic, soția nelegitimă a... și l-a donat Academiei Române în 1912. Ați reținut. L-a donat, nu l-a vîndut! După explicațiile de rigoare, distinsa doamnă Z.D.B., a întrebat: "Nu credeți că genialul povestitor trebuie să se întoarcă acasă, în Moldova? Vă promit sprijin!" Și s-a ținut de cuvînt. Așa a revenit portretul lui Creangă la bojdeuca de pe "buza" Șorogarilor. De ce a făcut acest gest? A admirat opera lui Creangă și a iubit ținutul Neamțului (v. șederile sale prelungite la Văratic și Agapia). Cine trece pe lîngă Casa de Cultură din Piatra- Neamț și privește statuia lui Nică a lui Ștefan al Petrei, la maturitate, îl găsește tot isteț și poznaș cum a fost toată viața. Parcă spune:
"Ion Creangă, dragii mei
A trăit într-un bordei
Și a scris Pupăza din tei".
Dumitru RUSU |
