Anul a început foarte prost, atît pentru comercianți, cît și pentru omul de rînd. Criza apasă tot mai mult pe "trăgaci". Fiecare încearcă să scape cum poate. Îngenunchiați de chiriile tot mai apăsătoare, de impozitul forfetar care nu iartă pe nimeni, întreprinzătorii din Piața Centrală încearcă să-și salveze afacerea prin ieftinirea produselor. Spre disperarea lor, clienții sînt pe sponci. Dacă de sărbători cozile erau interminabile, acum culoarele sînt goale. Cei cîțiva pensionari care ies, zilnic, "în recunoaștere", abia dacă mai cumpără legume și un kil de carne pentru o oală de ciorbă.
"Am lăsat din prețul cărnii, dar nici așa nu avem cumpărători. Carnea de porc am ieftinit-o cu un leu, ceea ce pentru noi înseamnă destul. Puneți-vă în locul nostru. Avem de plătit o groază de dări. A "venit" peste noi impozitul forfetar, care se adaugă celorlalte taxe, iar chiria "sare" de zece milioane lei vechi, cu tot cu utilități, și ne-așteptăm să mai crească, ținînd cont de unele zvonuri privind introducerea TVA-ului", ni s-a plîns Ghiță P., administratorul unuia dintre module. În galantare stau, frumos așezate, hălci de toate felurile, dar cu prețuri care ne ard la buzunare. Pulpa de porc cu os a ajuns la 14,5 lei kilogramul, iar fără os- la 17,8 lei/kg, costița de porc se vinde cu 5 lei mai puțin, la același preț se comercializează și carnea de vițel cu os. Costița afumată costă 18 lei, iar slănina afumată a coborît la 11 lei kilogramul.

Într-un alt colț al pieței, producătorii și comercianții de produse lactate își etalează mărfurile, dar fără prea mult succes. Deși au prețuri mai scăzute față de cele practicate în supermarket-uri, vînzările stagnează. "E greu, pentru că nu sînt clienți. Piața e goală. Cine intră, se uită, își numără banii rămași în buzunar și cumpără cel mult juma' de kil de caș ori sticlă cu lapte. Noi avem aceleași prețuri de la sărbători, pentru că și-așa "mergem" în pierdere. Ne apasă chiriile, la care se adaugă cheltuielile cu apa, salubritatea, lumina și altele. Dacă, totuși, omu' vrea să cumpere mai mult, negociem la preț", spunea, frămîntîndu-și mîinile, o vînzătoare de lactate. Este adevărat că prețurile pe care le practică micii producători sînt cu un leu, doi mai ieftine decît cele de pe rafturile marilor magazine, însă pretențioșii preferă un produs ambalat și ștampilat "UE", trecut printr-o serie de filtre de salubritate. În România, industria laptelui și a lactatelor nu este conformă în totalitate cu standardele UE. Producătorii mai au la dispoziție un an de tranziție în care trebuie să ajungă la parametri europeni, care califică materia primă pentru procesul de fabricare a derivatelor. Or, tocmai aceste norme europene îi sperie pe micii producători, simțind "în ceafă" suflul falimentului odată cu impunerea eliminării de pe piață a lactatelor neconforme.
G. N. & V.A.