Un inedit fragment din istoria glorioasă a Teatrului Tineretului, care se întinde pe durata directoratului lui Gheorghe Bunghez, 1980-1986, ne oferă cea mai recentă apariţie editorială a Editurii "Asachi" în aceste zile: "Teatrul Tineretului / între Dragonul şi Piaţeta / 1980-1986", semnată chiar de cel care a condus destinele acestei instituţii prestigoase în această perioadă. Fragment inedit, pentru că profesorul Bunghez scoate la lumină nu numai ceea ce mulţi dintre adevăraţii iubitori de teatru cunoşteau deja - nume de piese, roluri, regizori, actori, distribuţii, afişe - ci, mai ales, partea nevăzută a activităţii unui director de teatru în perioada în care cenzura comunistă făcea ravagii în toate domeniile culturii.
Pentru că "Aşa se cuvine" (titlu de capitol), autorul cărţii, un cărturar deosebit, cum nu avem prea mulţi în urbea noastră, începe volumul cu precizarea că lucrarea sa vine după alte 15 cărţi în care s-a vorbit despre TT-ul pietrean, unele cu dedicaţie specială. Şi, tot pentru că aşa se cuvine, Gheorghe Bunghez omagiază cîteva distinse personalităţi de care se leagă istoria de început a TT-ului, de la cei trei ctitori ai acestei instituţii (Gheorghe V. Măcărăscu - ctitorul clădirii, Ion Coman - ctitorul instituţiei şi Eduard Covali - ctitorul crezului, programului artistic şi al specificului TT), pînă la predecesorii lui la scaunul de director, în care el a ajuns în 1980.
Partea centrală a lucrării prezintă istoria celor şase stagiuni teatrale în care noul director venit atunci la TT din afara lumii teatrale, dar sprijinit de colaboratorii care pînă atunci mîncaseră teatru pe pîine, cum se zice - adjunctul Cornel Nicoară, secretarii literari Paul Findrihan şi Mircea Zaharia - a organizat stagiuni în care s-au pus în scenă piese îndrăzneţe ideologic (pentru acea perioadă), unele de-a dreptul sinucigaşe pentru fiecare dintre cei răspunzători. Inutil, cred, de adăugat faptul că în cele 35  piese din aceste sta­giuni au jucat pe scena TT-ului actori de primă mînă ai teatrului românesc, unii dintre ei trecuţi în eternitate. La comentariile autorului sînt adăugate fragmente de articole de presă, unele cronici teatrale, date sau chiar istorioare inedite legate de anumite spectacole, reproduceri ale unor afişe sau imagini din spectacole. Un capitol special este de­dicat Festivalului, cea mai importantă manifestare teatrală de nivel naţional şi internaţional la care s-a angajat această instituţie, începînd din anul 1969.
În sfîrşit, un substanţial capitol al cărţii cuprinde documente legate de activitatea teatrului în acea perioadă -  state de funcţiuni, rapoarte, adrese, dări de seamă, regulamente, hotărîri, decizii, scrisori - acte oficiale în facsimil sau copii, din care aflăm adevăratul travaliu din spatele cortinei. Am remarcat aici inevitabilul stil oficial al adreselor, majoritatea scrise în cunoscuta şi obligatoria limbă de lemn ceauşistă (care, acum, stîrneşte zîmbete), dar şi hazul unor scrisori de culise precum aceasta: "Stimate d-le Director, / Gălăgia din acest teatru a devenit INSUPORTABILĂ!! Vă rog insistent să luaţi ce măsuri credeţi de cuviinţă pt. a-i pune capăt. Şi asta, insist, INDIFERENT de funcţiile celor implicaţi! În caz contrar voi opri repetiţia ori de cîte ori va fi nevoie, mergînd pînă la SUSPENDARE! Cu mulţumiri, Ducu Darie". Printre scrisori am descoperit, cu emoţie, cîteva, adresate personal autorului, de doi mari scriitori români, Gellu Naum şi I.D. Sîrbu.
O carte frumoasă, în adevăratul sens al cuvîntului, foarte bogată în informaţii, ale cărei file cuprind un fragment de viaţă dedicat TT-ului de profesorul Gheorghe Bunghez.
Nicolae SAVA