Un imberb candidat la funcția de deputat, disponibilizată recent într-un colegiu din București, vrînd să epateze electoratul într-o dezbatere televizată, a concluzionat, remarcîndu-se: "sînt bogat, deci sînt incoruptibil!" Beizadeaua nu era altcineva decît fiul supra- numitului "rege al gunoaielor" din România, deputat la rîndul domniei sale, care și el s-a remarcat propunînd națiunii să vîndă Casa Poporului, oferindu-se să fie mijlocitor la tranzacție, aducînd și cumpărători.
Prin ifosul declarației, beizadeaua a vrut să doveadească faptul că la 23 de ani moștenește din blazonul familiei nobila calitate de "incoruptibil", de care are atît de mult nevoie un politician.
Incompatibilitatea, moștenită din familie odată cu cele 29 de firme la care este acționar de cînd îi mijeau tuleiele, era menită să îl plaseze încă de la debut în acea pleiadă puțin numeroasă de parlamentari care s-au remarcat prin onestitate, nu prin căpătuială. Pentru a ne lumina, imberbul ne-a explicat că avînd un nivel de trai cu mult peste limita decenței, aceasta îi oferă un avantaj față de acei parlamentari care nu ajung să atingă un așa standard și sînt nevoiți să cocheteze cu corupția.
Urmașul lu' tata
Deci, dacă urmașul lu' tata are o situație materială înfloritoare, este incoruptibil și poate sta alături de senior în Parlament, ca la dineurile festive de acasă.
Ce nu știa băiatul, este că motivîndu-și astfel incoruptibilitatea, nu făcea decît să calce prin locuri comune. Toți cei care intră în Parlament și își completează declarațiile de avere în multiple anexe se declară incoruptibili.
Ce nu prea știe onoratul electorat este că toți parlamentarii cu astfel de "declarații de avere" și în consecință "incoruptibili", dovedesc o deosebită grijă față de averea lor, să nu se risipească și să se înmulțească. Preocupare firească de altfel, dar ei insistă să ne jignească inteligența, susținînd contrariul.
Studiind declarațiile lor ulterioare de avere vedem că toți, absolut toți, își termină mandatele cu salturi spectaculoase în cifra de afaceri și în conturi. Nici unul nu înregistează vreun faliment, decît voluntar. Prețul este plătit de contribuabili, care suportă la greu costul lor pentru că nu fac nimic altceva decît să-și supravegheze și să-și rotunjească afacerile, folosind mandatul ca deschizător de uși.
Contribuabilii îi plătesc și pe parlamentarii care își termină mandatele cu aceleași "declarații de avere" și a căror singură preocupare a fost să își onoreze mandatele respective trudind în fișa postului.
Aceștia din urmă sînt idioții utili ai Parlamentului. Aceștia sînt adevărații incoruptibili, care părăsesc Parlamentul așa cum au intrat. Pentru aceștia, corupția nu se naște în Parlament. Cu ea se vine de acasă.
De cînd l-am văzut la televizor pe imberbul pedelist, am realizat că un astfel de specimen nu poate deveni un idiot util parlamentar.
Este o incompatibilitate și cu calitatea de membru de partid.
Mulțumesc electoratului că nu a vrut să suprapopuleze Parlamentul cu "incoruptibili" auto- declarați.
Triada Guvern - Parlament - Partide = "Triunghi al Bermudelor" de România
Populaþia României se afundã tot mai mult în mlaºtina neputinþei de a scãpa de neajunsuri ºi de a gãsi soluþii.
Exceptându-i pe cei pentru care pânã ºi crizele aduc beneficii, majoritatea românilor mai sperã ca salvarea miraculoasã sã le vinã din zona triunghiularã Guvern - Parlament - Partide.
În spaþiul dedicat acestor speranþe, Guvernul elaborează discursuri ºi proiecte demagogice, Parlamentul este preocupat cu mutarea scaunelor parlamentarilor de la un partid la altul, iar partidele au agenda ocupatã cu turniruri interne pentru ocuparea funcþiilor de decizie de cãtre vreun grup, structurat mai mult a gaºcã decât o echipã.
Sunt suficiente motive sã decretãm cã ne aflãm în zodia decredibilizãrii întregii triade.
Justiþia care ne impresioneazã este doar cea practicatã în direct la televizor, unde ni se explicã cã în fenomenul criminalitãþii din România sunt implicaþi numai adversari politici.
Probabil este singura soluþie a mogulilor de a ajuta justiþia sã scape de sub controlul politicului.
Hoții de butelii, după gratii
În schimb, justiþia, ca instituþie, trimite dupã gratii hoþii de butelii, în timp ce autorii marilor tunuri ºi privatizãri frauduloase îºi fac castele prin Spania, Germania sau aiurea ºi ne agreseazã cu pretenþia de a ocupa funcþii la vârf, fluturând atestate de onestitate.
Numim privatizãri frauduloase, preluarea acelor obiective economice la preþul unui sac de franzele, în schimbul promisiunii contractate de a pãstra obiectul de activitate ºi locurile de muncã. Promisiuni care nu au fost incluse niciodatã în codul moral al tunarului, acesta falimentând ºi vânzând cu profit pe bucãþele tot ce se putea vinde.
Învãþãmântul a ajuns o fabricã de fãcut ºomeri pe bani, iar în sistemul de sãnãtate diferenþa dintre viaþã ºi moarte stã în grosimea plicului.
Deºi traversãm o crizã economicã gravã, guvernul trateazã ca subiecte marginale declinul economic, scãderea nivelului de trai, creºterea ºomajului ºi falimentele.
Partidele, indiferent cum se numesc ele
Partidele situate deasupra propriilor ideologii ºi-au diluat identitatea pânã la pierdere, declamând toate aceleaºi slogane despre grija faþã de þarã ºi de popor.
Principala lor activitate în campaniile electorale este sã smulgã voturi de pe unde pot, într-o luptã disperatã, dusã pe bani grei, pentru a acapara puterea.
Puterea înseamnã accesul la funcþii, decizii ºi privilegii.
Singurul obiectiv al liderilor de partid este sã fie la putere chiar când se aflã în opoziþie.
Este semn clar cã opoziþia a murit în România.
Opoziþia a murit, trãiascã Puterea!
Băsescu, singurul ochi neutru
Singurul rãmas neutru în aceastã bãtãlie este Preºedintele, care urmãreºte cu un ochi Puterea ºi cu celãlalt Opoziþia. Numai cã, ochiul cu care urmãreºte Opoziþia este mult mai vigilent.
Românii, rãtãcindu-ºi speranþele în triunghiul dintre Guvern, Parlament ºi Partide, constatã cã acestea dispar fãrã urmã, precum navele în triunghiul Bermudelor.
Deasupra, ne urmãreºte cu ochiul de foc stãpânul inelelor de la Cotroceni.
Ioan Bivolaru |
