În Martilogiul roman (viețile sfinților martiri, mucenici), la data de 14 februarie se sărbătoresc doi martiri cu numele Valentin. Ei au dat numele unei frumoase tradții, foarte răspîndită în țările anglo- saxone și latine în Apus. S-a observat, în Evul Mediu, că în această zi păsările, simțind apropierea primăverii, începeau să-și făurească mi­nunatele lor cuiburi; astfel, s-a considerat că sărbătorirea Sfîntului (Sfinților) Valentin este începutul redeșteptării anuale la viață nouă, deci a iubirii dătătoare de viață. Sfîntul Valentin a devenit astfel patronul logodnicilor.
Cel dintîi Valentin a fost preot la Roma și a fost martirizat la 268. El ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu II Gotul (268- 270), care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi și convingătoare ale lui Valentin au răscolit și gîndurile împăratului. Îndreptîndu-se către publicul ce era de față, Claudiu a spus: "Ascultați vorbele înțelepte ale acestui om, care mărturisește oe Iisus Hristos Mîntuitorul!" A fost totuși condamnat la moarte deoarece, între timp a convertit la credința creștină pe însuși prefectul Asteriu și toată familia lui. Sfîntul mucenic martirizat a fost înmormîntat la Roma, lîngă Via Flaminia, unde sa- ridicat și o biserică dedicată lui.
Al doilea Valentin, episcopul de Tereni (oraș în centrul Italiei la sud de Perugia și la nord- est de Roma), în timpul unei treceri prin Roma, a adus la credința creștină pe un filosof renumit, Cratone, și pe trei tineri ucenici ai săi atenieni. Acest zel l-a pus în primejdie de a fi ușor denunțat de către păgîni. Într-adevăr, episcopul a fost adus în fața tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului (273). Cei trei tineri convertiți i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către înfloritoarea comunitate creștină de acolo.
În lumea anglo-saxonă, numele de Valentin este sinonim cu "Sweetheart" (sweet=drăgălaș, dulce; heart=inimă; îndrăgostiți) și este atribuit felicitării pe care tinerii și-o trimit în zilele de 14 februarie (feli­citări numite simbolic "valentine").
Creștinii adevărați doresc să facă din fiecare clipă a vieții lor, și deci și în ziua de 14 februarie, o declarație de dragoste și de credință sinceră și jertfelnică față de Iisus Hristos- Dumnezeu, izvorul Binelui, izvorul Iubirii Veșnice și jertfelnice (Dumnezeu este iubire-I Ioan 4,16).
Preot Dumitru CHIȚIMUȘ