Trăim vremuri grele. Puşculiţa ţării e goală. Leul e mai anemic ca niciodată. Colac peste pupăză, criza ne-a prins cu nădragii rupţi şi botinele sparte. La vreme de iarnă grea.  Asta nu înseamnă că toată lumea e sictirită pe viaţă. Nicidecum. Avem şi români fericiţi, prosperi, puternici... Nu am zis obezi sau îmbuibaţi. Ne referim la semenii noştri care au primit: salarii compensatorii grase, pensii babane şi au slujbă la stat. Trai neneacă! Nici politicienii nu se vestejesc de sărăcie. Numai că, dumnealor luptă şi se ceartă pe baricade pînă îmbătrînesc. Pentru un loc bun în ierarhie. La ora actuală încă se duc lupte acerbe pentru cinurile înalte. Citeşte: secretari de stat, consilieri, directori de companii cu capital de stat, directori de spitale... Împărţirea caşcavalului nu s-a terminat. Deocamdată, candidaţii la jilţuri "trebuie" să probeze că sînt competenţi, transparenţi, cinstiţi. Vorbe, vorbe goale, zic răutăcioşii. Bla-bla-uri- completează "foştii".

Bubă mare cu Ordonanţa 230 şi în Educaţie. Care Educaţie trece printr-o criză de personal nemaiîntîlnită. Bineînţeles, din motive plurale. Cu toţii ştim- mai puţin Guvernul- că tinerii profesori stagiari la început de drum, au nevoie de sprijin material. Meseria de dascăl n-a fost niciodată bănoasă. Nici măcar pe vremea lui Iorga, om de carte şi slujitor de şcoală. Argumente? Paritatea dintre salariul unui jurist şi cel al unui profesor este de 1/4. Asta înseamnă că, banii primiţi de patru dascăli reprezintă salariul unui judecător. Probabil din această cauză tot mai puţini profi tineri sînt văzuţi frămîntînd glodurile prin Cioca Boca. Cei ambiţioşi părăsesc sistemul. O taie spre Occidentul opulent. Cine rămîne în locul lor? Pensionarii plătiţi cu ora. Ce spun politicienii? Nimic. Guvernul e strîns la pungă. Nu le mai cîntă nici "Tineret, mîndria ţării"! Nu-i mai consideră "viitorul ţării!" Rău!

Dumitru RUSU