Dragostea a intrat în alertă! Îndrăgostiților li s-au aprins “girofarele” după cadouri. Pe 14 februarie, ni se beșică tălpile ca de la jar încins, de la atîta iubire.  Florile își înțepenesc petalele, mințind că nu le e frig pe tarabă. Inimioarele de pluș, care scîrțîie la atingere pînă în fundul măselelor, miros a stătut în standuri. Magazinele și-au scos în prăvălii o puzderie de chițibușuri bune de cumpărat de Valentine´s Day. Și atît! Să vezi buimăceală prin magazine. Nu te mira dacă același cadou l-a primit și colega ta și prietena ei și verișoara, și mătușa. Ori s-a stricat la cap Cupidon, ori nu mai ai ce cumpăra din magazine!

Dragostea e materialistă
Aceleași inimioare spînzurate de anul trecut. Aceiași vînzători cu ochii hipnotizați de oboseală. Aceleași leșuri de trandafiri, ofiliți de cînd erau boboci. Aceiași gologani încordați în strîmtoarea portofelului. Doar alți cumpărători. Alte fețe de adolescenți căzuți pe gînduri în alegerea darului potri­vit. Cadourile cer “sacrificii”. Unii, ca să-și mulțumească iubitele, și-au ratat pachetul de mîncare pentru școală, încă de la începutul lunii. Alții, ca să poată face economii, s-au uitat cu jind  zile întregi, la pachetele de țigări, care parcă fumegau singure din vitrină.
Pe Sfîntul Valentin nu l-a însemnat nici o peniță în calendarul nostru, dar nu știu cum se face că toată lumea îl sărbătorește! Adolescenții par a fi adepții cei mai înflăcărați ai acestei “sărbători”. Atîtea plînsete pe la colț. Atîtea smiorcăieli. Atîta depresie ca de Sfîntul Valentin, nu ți-e dat să vezi niciodată în restul anului! E la modă să fii îndrăgostit în această zi. Mai mult decît atît, e la modă “să-ți scoți în lume” partenerul, ca să te vadă ceilalți în compania sa. Așa se face că tinerii se cuplează în apropierea acestei zile doar de dragul de a avea pe cineva la braț. Pe 15 februarie nu mai contează nici trandafirul spinos uitat lîngă fard, nici cutia cu trei bomboane mîncate, nici inimioara de cîrpă, șifonată pe pat, nici mesajul siropos de pe telefon…Aici vroiam să ajung. Pentru mulți dintre cei care se îndrăgostesc “forțat”, “sărbătoarea” e un pretext. Ca să te lauzi cu ce-ai primit. Ca să pupi o gură, care cică te “iubește” de nici o zi. Ca să-ți jelești singurătatea! A doua zi, nimic din toate acestea nu-și mai născocește folosul. Pînă acum m-am referit la cei care fac din această sărbătoare …o obligație.

Cadoul îl văd, dar cu dragostea cum rămîne?
Pentru cei cu adevărat îndrăgostiți, la orice vîrstă, Sfîntul Valentin prinde o altă nuanță. Pentru aceștia, dragostea nu se cîntărește în petalele buchetului de flori, nici în karatele inelului de aur. Nici o “sărbătoare” de împrumut nu poate aduce zîmbetul discret a doi bătrînei care se strîng de mînă, în timp ce traversează pe zebră. Nici îmbrățișarea “vindecătoare” a doi studenți disperați de viscolul restanțelor. Nici aburul de ceai fierbinte cu care-și așteaptă o femeie soțul întors de la ser­viciu. Nici o inimioară (moartă) de pluș, oferită într-o zi “specială”, nu poate înlocui “palpitațiile” unei inimi “zvîrcolite” zilnic de pivirea celuilalt.
Sînt oameni care cred fierbinte că “ziua îndrăgostiților” trebuie neapărat petrecută cu “artificii” în stomac. Aceștia nu-și dau seama că adevărații îndăgostiți petrec această zi tot anul.
Mihaela UGLEA