Costurile a luat-o razna. Decorul, în care criza financiară ne-a așezat în rolul de pioni, se înnegrește de la o zi la alta. Preconizări "sumbre" se anunță pe plan economic, încă dinaintea începerii noului an. Însă abia cînd îți aerisești traista pînă la piață și înapoi, observi că alimentele se amărăsc sub povara costurilor. Știam cu toții că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg. Bancomatul în care ți-ai vîrît cardul se împotrivește să-ți afișeze un salariu mai mare decît cel de luna trecută.Cum să împarți aceeași leafă la toate rafturile frigiderului?
Renunți la țigări. O soluție. Cît de perfid trebuie să fii ca să poți să-i spui unui fumător să renunțe la viciul său pentru tabac? "Pipașul" inspiră nicotină, monoxid de carbon și gudron, expirînd o ușurare de griji. Fumătorii spun că țigările îi calmează. De aceea nu cred că un preț bombat i-ar "ambiționa" să renunțe. Frica de cancer pulmonar e mai puțin aspră decît "spaima" de a nu mai avea ce fuma. Și dacă oamenii nu renunță la țigări, cum ar putea renunța la mîncare? Sîntem "confecționați" să avem nevoie de trei mese pe zi ca să putem "da randament". Cîteva supermarketuri din oraș nici nu au mai așteptat începerea anului. Înainte de Revelion, cînd lumea s-a îngărmădit la cumpărături, prețurile deja erau date peste cap. Scumpirile te fac să crezi că ai avut amnezie. Costurile de ieri parcă nu au nici o legătură cu prețurile umflate de azi…Ce durere de tîmple!
Lăsînd mîncarea la o parte (adică pe rafturile moțate cu prețuri noi și colorate), drămăluim leii rămași. Să vezi acușica năvală de facturi xxl la curent și gaz! Mașina parcată în grădina vecinului, peste straturile de flori de vara trecută, "hîrcîie" fără carburant. Mersul pe jos e sănătos; așa ne învață campania de la televizor. Și ne mai spune și să bem cel puțin doi litri de apă pe zi. Dar nu îmbuteliată (ca să nu facem cheltuială), ci de la robinet. Clorul rezidual este inclus! Impuritățile nu mai intră la socoteală. Cînd găsești pietricele în paharul cu apă, nu ai cui să te plîngi.
Ghilotina sărăciei are lama boantă și trebuie să cadă peste om de mai multe ori pînă să-l reteze. Mai întîi îl forțează să-și traseze culoar prin hățișul pieței de muncă, cu licența pe post de baghetă magică. Douăzeci de atestate profesionale nu îl poziționează înaintea nepotului fratelui cumnatei socrului verișoarei prietenului șefului. Iar cînd, după ani de experiență, se califică pe un post superior, îndrăznește să-și cumpere mașină. Cînd lumea se vede mai bine de la volan, Guvernul anunță scumpirea combustibilului. Uitînd Dacia în parcare, își ia nevastă, căci e sătul de plătit chirie. Primește o garsonieră ANL, în zece ani și după trei copii. Iar la bătrînețe, după ´jdemii de ani de muncă, așteaptă veșnica pomenire, căci de pensie nu se aude nimic…O fi soarta românului răbdător, muncitor și corect? Sau destinul fraierului care trăiește numai pentru că există ziua de mîine?
Ți se dă în cap pentru cîțiva lei din portofel. Ești detestat pe viață dacă avansezi pe scara profesională, înaintea celor care și-au luat licență (cu două milioane) de pe net. Ești "expulzat" din societate dacă nu ești destul de vesel, de optimist, de binevoitor, de serviabil. "Lumea bună" te privește chiorîș dacă intri într-o pizzerie și nu ai teniși de firmă... În timp ce prețurile lucrurilor din jur se grozăvesc, prețul vieții omului se dărapănă.
Mihaela UGLEA |
