După ce ani de zile a avut mai mult un rol decorativ, care dădeau bine la imaginea de tînără democraţie inclusiv a sistemului sanitar românesc, organizaţia profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor a intrat, începînd din acest an, în rîndul lumii. Cu alte cuvinte, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a devenit, prin prerogativele legale acordate, un organism viu, real, care acţionează şi dispune în profesie. Noutăţile şi atribuţiile pe care le-a dobîndit Ordinul sînt prezentate în cadrul interviului pe care mi l-a acordat asistentul Puiu Sîrbu, preşedintele Filialei Neamţ a acestei organizaţii profesionale.

Reporter: Cum s-a reuşit intrarea în normalitate după atîţia ani?

Puiu Sîrbu: La sfîrşitul anului trecut a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă 144 care aduce noi reglementări în organizarea şi funcţionarea Ordinului. Actul normativ a fost necesar pentru că, odată cu aderarea României la UE, este obligatoriu să ne supunem normelor europene, inclusiv prin aplicarea Directivei 36 a Consiliului Europei, care stipulează recunoaşterea califică­rilor profesionale, deci a tuturor profesiilor liberale din spaţiul european. Este pentru prima dată cînd asistenţii medicali din România îşi controlează exercitarea profesiei în cadrul organizaţiei profesio­nale. Partenerul oficial de discuţii rămîne Ministerul Sănătăţii, ca autoritate a sta­tului în relaţia cu OAMGMAMR.

Rep.: Care ar fi cele mai importante atribuţii pe care Ordinul le-a dobîndit?

P.S.: De departe, cea mai importantă atribuţie a Ordinului este această autorizare a exercitării profesiei. Ordinul este cel care dă dreptul exercitării profesiei de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţi medicali. Printre alte noutăţi este şi cea privind reglementarea liberei circulaţii a profesiilor în cadrul spaţiului comunitar, dreptul de a se stabili pe teritoriul României a cetăţenilor străini, deşi sînt mai circumspect în această privinţă, date fiind salariile din România, dar şi invers, deşi lucrul ăsta va duce la ceea ce am mai afirmat că se va întîmpla - emigrarea forţei de muncă! Este grav, pentru că nu ne mai permitem să pierdem foarte mulţi profesionişti, drept dovadă şi scandalurile din ultima vreme din ţară. O parte din vină o are şi sistemul, pentru că este sărac! Sînt de acord şi că serviciile medicale nu sînt la nivelul calitativ care ar trebui, dar toate sînt strîns legate. Atîta timp cît tu forţezi limitele unui  asistent medical, ale unui medic, şi tragi de ei ca de o gumă, încercînd să scoţi maximul de performanţă, lucrurile astea pot duce la un eşec, în asemenea condiţii. Nu cred că un asistent medical poate îngriji 50-60 de pacienţi într-o secţie chirurgicală, deficitul de asistenţi medicali este foarte mare şi deocamdată văd că nu se deblochează posturile. Prin urmare, nu se face nimic, dar cerinţe şi pretenţii sînt tot mai mari. Calitatea nu se face cu un om la 100 de pacienţi sau asiguraţi şi dacă vrem să vorbim de calitatea îngrijirilor, trebuie să vorbim de un număr mai mare de asistenţi medicali la paturi. Deşi mi se pare foarte greşită această manieră, de raportare a numărului de asistenţi la numărul de paturi, pentru că dacă vrem să vorbim de calitatea îngrijirilor, cum măsurăm ce nevoi au pacienţii şi cît timp poate afecta un asistent medical  fiecărui pacient? Sistemul sanitar românesc îşi are metehnele lui, este un sistem care ar trebui mult îmbunătăţit, pentru că noi am luat din altă parte şi am adaptat aici, n-am vrut să schimbăm în totalitate ceea ce trebuie schimbat! Şi intervenţia politicului este un mare neajuns, pentru că starea de sănătate a populaţiei este politică naţională, nu politică de partid! Nu vreau să fiu acuzat că fac politică, dar sănătatea publică este politică naţională! Cu un popor bolnav, dacă nu ai nici bani, nici calitatea serviciilor medicale nu este aşa cum ar trebui.

Rep.: Revenind la autorizarea profesională, ştiu că sînt noutăţi în ce priveşte exercitarea profesiei.

P.S.: Da, într-adevăr, autorizarea şi avizarea este de-acum înainte asigurată de către Ordin, nu mai este de competenţa autorităţii de sănătate publică, aşa cum era pînă acum. Procesul de auto­rizare şi reavizare a început pe 2 februarie şi preconizăm să se finalizeze la sfîrşitul lunii aprilie. Fiecare asistent medical îşi poate exercita profesia, potrivit noilor reglementări, numai dacă este membru al Ordinului. Practic, certificatul de membru înlocuieşte acum autorizaţia de liberă practică, şi acesta trebuie avizat anual - dar în anumite condiţii. Şi mă refer aici la obligativitatea de a prezenta în momentul avizării şi asigurarea de răspundere civilă pentru greşeli în profesie, valabilă pe anul în curs. Aceasta este acum la nivelul de 10.000 euro pentru asistenţii medicali generalişti din unităţile cu paturi (de la 5.000 euro), de 4.000 de euro pentru asistenţii medicali din cabinete medicale şi policlinici (de la 2.000 de euro), şi de 2.000 de euro pentru asistenţii din farmacii (de la 1.000 de euro), asistenţii medicali urmînd să suporte doar prima de asigurare, care deocamdată nu ştim cît va fi, undeva în jur de cîteva zeci de euro. Pe verso-ul certificatului de membru este fişa de evidenţă, unde sînt menţionate date despre poliţa de asigurare şi numărului dosarului de avizare şi specialitatea pentru care a fost avizată persoana respectivă. Totodată, Ordinul este cel care înregistrează toţi membrii în Registrul Unic Naţional, cu respectarea prevederilor din Legile 506 şi 577 privind prelucrarea şi confidenţiali­tatea datelor cu caracter personal şi circulaţia acestora. Cu alte cuvinte, dacă un asistent medical nu se regăseşte în acest Registru, el nu poate să-şi exercite profesia, intră astfel în culpă penală.

Rep.: Ce se întîmplă în cazul cînd un asistent medical nu profesează mai mult timp, din diverse motive?

P.S.: Se păstrează în continuare prevederile legate de neexercitarea în decurs de 5 ani de zile a profesiei, Ordinul se ocupă de reatestarea competenţelor profesionale.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre latura pregătirii profesionale?

P.S.: Asistenţii medicali pot fi licenţiaţi şi atunci ei pot deveni cadre didactice în învăţămîntul public superior care pregătesc viitorii asistenţi medicali cu studii superioare. Aceasta este politica prioritară a UE şi este una din recomandările făcute ţării noastre, de a creşte numărul asistenţilor medicali cu studii superioare. Dar avem o problemă, pentru că la noi aceste studii nu se pot face decît cu frecvenţă la zi, ceea ce înseamnă că asistenţii trebuie să renunţe la activitatea profesională şi fiind vorba despre propriile surse financiare, e mai greu. Încercăm să găsim o variantă prin care asistenţii medicali să poată face un curs de echivalare, dar prin demersuri la nivelul Ministerului Sănătăţii.

Rep.: Sînt noutăţi şi în ceea ce priveşte modalitatea de angajare a personalului?

P.S.: Da, angajarea şi promovarea în profesie se face prin concurs, noutatea în ce priveşte Ordinul este aceea potrivit căreia organizaţia profesională se implică de-acum direct în această privinţă. Reprezentanţii Ordinului vor face parte din comisia de examinare, nu vor mai fi simpli observatori ca pînă acum, sau simpli consilieri, ci membri în comisia de examen ceea ce va duce, cred eu, şi la o îmbunătăţire a metodologiei de examen, prin suflul nou care îl vom aduce în bibliografia de concurs, de exemplu. Şi, apropo de angajare, o altă noutate este şi vîrsta de pensionare. Asistenţii medicali vor putea profesa pînă la 65 de ani, ca şi medicii, dacă vor dori să continue activitatea după vîrsta standard de pensionare de 60 de ani. Este o prevedere care vrea, oarecum, să compenseze deficitul de asistenţi medicali din sistem.

Rep.: Ordinul se poate implica direct în stabilirea atribuţiilor asistenţilor me­dicali?

P.S.: Da, una din competenţele care revin Ordinului este şi aceea de a aviza fişa de atribuţii a postului de asistent medical generalist, a moaşelor şi a asistenţilor medicali. Dacă prin legea 95 a reformei sanitare se prevedea că instituţia este cea care stabileşte fişa postului, acum această fişă trebuie trimisă Ordinului pentru avizare, pentru că ne-am întîlnit cu situaţii în care i s-au pus asistentului în cîrcă atribuţii care nu erau de competenţa lui, şi apoi ne întrebam a cui era culpa! Vrem să scoatem din aceste fişe sintagme precum “şi aşa mai departe”, sau “etc” prin care, practic, plaja de atribuţii devine nelimitată. Vrem să se stabilească foarte clar aceste atribuţii ale asistentului medical şi moaşelor, efectiv în baza competenţelor pe care le au conform documentului de studii. Şi anul trecut Ordinul a solicitat spitalelor aceste fişe ale postului pentru a fi avizate, pentru că nu ne putem asuma răspunderea morală în caz de culpă medicală şi trebuie ca lucrurile să fie clare pentru toată lumea, cine ce are de făcut, conform pregătirii.

Rep.: Din cîte se ştie, Ordinul se bucură şi de competenţe sporite în cazul infirmierelor...

P.S. Da, tot ca o noutate, este şi faptul că organizăm şi derulăm programe de pregătire şi calificare pentru infirmiere. Pînă acum organizam doar cursuri de pregătire profesională, iar de-acum înainte ne ocupăm şi de formare, de calificarea lor.

Rep.: La final, poate punctaţi şi cîteva din obiectivele pentru acest an.

P.S.: Intenţionăm să colaborăm activ, ca şi pînă acum, la toate manifestările informative, ştiinţifice şi de educaţie medicală continuă. Prima mare manifestare pe care o vom organiza împreună cu toţi ceilalţi colegi, de la Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciştilor, Colegiul Stomatologilor, este cea devenită tradiţională de-acum, şi care are loc în fiecare an, în luna aprilie. Anul acesta, de Ziua Mondială a Sănătăţii (n.n. - pe 7 aprilie), în cadrul Zilelor Medicale Nemţene, intenţionăm să derulăm un program mai special, deosebit faţă de alţi ani, despre care vom vorbi la momentul potrivit, pentru a nu divulga surpriza.

Cristina IORDACHE