Disperaţi să-şi acopere într-un fel cheltuielile de întreţinere a locuinţei şi să le rămînă un ban pentru mîncarea zilnică, tot mai mulţi orăşeni oferă găzduire elevilor. Tarifele pentru cazare au “sărit în aer” anul acesta, ca urmare a efectelor recesiunii, ajungîndu-se la chirii de pînă la 900 lei/lună. Proprietarii mizează pe faptul că nu toţi copiii de la ţară “prind” un loc în campusuri, dar mai ales ştiu că părinţii cu frică de Dumnezeu doresc să-şi lase odraslele în grija unor familii care să se ocupe un pic de supraveghere şi educaţie. Un segment important din această categorie îl constituie muncitorii plecaţi peste hotare. Neavînd rude dispuse să facă acte caritabile, oamenii se văd nevoiţi să apeleze la persoane străine, bine intenţionate contracost.
O doamnă care oferă cazare pentru doi elevi de liceu ne-a spus că nu reuşeşte să acopere din salariul soţului său toate cheltuielile de întreţinere ale apartamentului, aşa încît s-a adaptat vremurilor de criză. Nu renunţă la locuinţa cu patru camere pentru că doreşte să o lase moştenire propriului copil. În schimbul a 600 lei /lună, femeia face menajul, prepară meniul zilnic (din alimentele cumpărate de chiriaş), iar pe lîngă acestea se ocupă, oarecum, şi de educaţia elevilor, printr-un program bine stabilit pentru învăţat, plimbare şi cu limită de oră pentru intrat seara în casă.
O altă femeie, care primeşte în gazdă două fete (în aceeaşi cameră) ni s-a destăinuit că şi-a trimis propriul copil la părinţi, tot în oraş, pentru a putea da spre închiriere o cameră din două, cîte are apartamentul său! Proprietara nu cere mai mult de 300 lei /lună. Dar în această sumă nu este inclusă nici o masă. Femeia are, deja, în chirie o fetiţă de la ţară, care are părinţii plecaţi la muncă în Italia. Spune că se ocupă, de nevoie, şi de educaţia ei. Recunoaşte că stresul este mai mare decît atunci cînd îţi educi propriul copil, dar susţine că nu are încotro.
Într-o altă locuinţă, un băiat aşteaptă să i se aducă un coleg de cameră. Gazda sa a dat anunţ în ziar că primeşte în chirie încă un elev. Tariful e de “numai” 250 lei, dublu cu tot cu pregătirea mesei. Proprietara susţine că are cele mai “joase” tarife, pentru că, spune ea, este cu frică de Dumnezeu şi nu vrea să abuzeze de banii oamenilor. Cunoaşte o altă gazdă, din Mărăţei, care ia 900 de lei/lună “pe spinarea” unui copil cu părinţi plecaţi peste hotare. Pînă la urmă, aşa cum spunea o gazdă fericită, “dacă vrei să-ţi cresc copilul, la oraş, plăteşte, dom’le, că nu te aduce nimeni la mine cu forţa!”.
Geanina NICORESCU |
