Bugetul dezbătut în aceste zile, "de criză", cum toată lumea recunoaște și acceptă, are marea hibă că nu este de criză pentru toți. La o adică, acest fapt poate fi înțeles dacă acceptăm, așa cum foarte prost am fost obișnuiți, că sînt ministere în care banii publici pot lua ușor calea buzunarelor private și că aceste ministere nu vor fi prea mult afectate de criză. E cazul mega ministerului Elenei Udrea, prin intermediul căruia vor fi achitate obligații - legale sau mai puțin legale - rămase după campania electorală. Și nu acuzăm apriori pe nimeni de eventuale deturnări de fonduri, dar prin acest minister, șefii filialelor PD-L care au avut rezultate bune în alegerile prezidențiale vor fi, evident, favorizați. Din contractele și din banii primiți de la stat vor avea singuri grijă să-și acopere cheltuielile din campanie și să obțină și un profit consistent pentru buzunarele proprii. Nu este corect, dar toți românii știau asta încă înainte de alegeri și majoritatea a decis că aceasta este o problemă minoră!
Cel mai mult deranjează, însă că, deși criză, Serviciile Secrete, Ministerul de Interne și Ministerul Apărării, adică organele care sprijină și pe care se sprijină, de obicei, statele cu regimuri cel puțin autoritare, au bugete mai mari decît în 2009, în condițiile în care nici anul trecut n-au avut mai puțin decît în 2008. Această filozofie bugetară ne pune pe gînduri vizavi de intențiile viitoare ale președintelui Traian Băsescu. În varianta optimistă, am putea crede că e vorba doar de recunoștința șefului statului pentru sprijinul de care a beneficiat în alegeri, scandalul în care a fost implicat Serviciul de Telecomunicații Speciale fiind doar partea văzută fraudei reclamate de toată lumea. Mai mult cred în cealaltă variantă, cea a consolidării puterii prezidențiale prin îndestularea celor care au acces la informații și știu multe lucruri și, mai ales, vor fi martorii tăcuți ai mînăriilor viitoare. Altfel spus, domnul președinte Băsescu ne pregătește un regim în care să nu crîcnească nimeni. Toată lumea poate să vorbească, dar nimeni nu va avea acces la dovezi! Păstrînd aparența de democrație europeană, este absolut clar că nimic nu va putea ieși la iveală. Și prima dovadă o vom avea repede, atunci cînd dosarele celor aproape 14000 de oameni care au votat multiplu la alegerile europarlamentare - dosare trimise de Autoritatea Electorală Permanentă - vor fi cercetate de Parchet și mai puțin de 1% vor ajunge în instanță fără ca cei care au plătit aceste persoane să fie măcar pomeniți în anchete.
Atitudinea PSD-ului vizavi de această filozofie bugetară este cel puțin ciudată. Nu am cunoștință de conținutul celor 4000 de amendamente depuse de acest partid, dar nu am observat, în dezbaterile din mass media, că insistă cineva pe acest tip de problemă. "Organele" par ceva tabu într-un parlament plin de ofițeri acoperiți ai serviciilor secrete despre care Geoană, în spiritul caracterizării făcute de Iliescu, declara că "nici noi nu mai știm cîți sîntem"! Numai că, de această stare de lucruri pe care unii au fost interesați să o mențină iar altul - Emil Constantinescu - n-a fost capabil să o schimbe, deși a vrut, va profita exclusiv Traian Băsescu. Cei care cred că în zona de informații există "oameni de bine" care se vor revolta din motive patriotice, trăiesc într-o lume a iluziilor. Președintele a reușit, folosind și biciul și zăhărelul, să cimenteze relația cu organele și, mai mult, să se facă ascultat și temut de acestea. Priviți la fulminanta ascensiune a lui Gabriel Oprea, omul căruia executantul Boc i-a oferit - pentru un pumn de voturi - Ministerul Apărării și mai multe posturi de prefect decît UDMR-ului în cazul în care va renunța să-și pună omul la Ilfov și veți avea imaginea felului în care se lucrează la acest nivel.
Traian Băsescu ne-a informat că el nu mai are interese politice și îl credem. Puterea, însă, puterea cît mai mare este motorul tuturor acțiunilor prezente și viitoare ale oricărui șef de stat. Nici un om nu poate fi acuzat de asta, e în firea lucrurilor ca cel bogat să-și dorească mai mulți bani iar cel puternic să-și dorească mai multă putere. Pentru a se feri de consecințele nefaste ale acestor apucături prezente în fiecare dintre noi, oamenii au inventat democrația și instituțiile ei. Problema e că, în România regimului Băsescu, instituțiile sînt subminate puțin cîte puțin, cu ajutorul poporului care votează la referendum, iar puterea se concentrează, tot puțin cîte puțin, dar continuu, în mîinile unui singur om. Acesta este rezultatul firesc al strînsei colaborări între politicieni și ceea ce am numit generic "organe" și toate exemplele pe care istoria civilizațiilor ni le-a oferit de-a lungul timpului ne arată clar că finalitatea este una singură - regimul autoritar!
Marius MIHĂILĂ