|
Anul XVII, nr. 4377 |
[Home] [Prima pagină] [Redacția] [Publicitate] [Contact] [Arhiva] |
cotidian independent |
|
Cronica
|
Reținerea lui Omar Hayssam, cetățeanul arab care s-a dat negociator în cazul răpirii celor trei jurnaliști români în Irak, produce derută în mintea cetățeanului român, cam mioritic de felul lui. Din potențial salvator al jurnaliștilor, Omar a ajuns un fel de atentator, dacă cetim bine comunicatele oficiale. Grăbindu-se să-și ofere serviciile, adică să iasă cu banii de răscumpărare din țară, înainte de a-i cere cineva, Hayssam a călcat, grațios, pe bec. Povestea seamănă ca două picături de vodkă cu celebra anecdotă din perioada războiului rece dintre URSS și SUA. Cică oficialii de la Kremlin, de sub Brejnev, au pus la cale un atentat, prin spionii lor, la Washington, ca să ucidă un înalt oficial american. Momentul fixat de serviciile secrete sovietice a fost convenit pentru o anumită zi, seara, la orele 17. La orele 18, convinși că atentatul a reușit, deoarece aveau specialiști unul și unul în domeniu, rușii au trimis telegrame de condoleanțe guvernului american deplîngînd moartea înaltului oficial. Aici, însă, stupoare! De ce? Deoarece America fiind la diferență de vreo zece ore față de fosta URSS, mai era suficient timp pînă la ora 17, așa că atentatul nu avusese încă loc! Și în cazul răpirii jurnaliștilor ceasurile de la Bagdad și București n-au fost bine potrivite. Ceea ce nu mai miră pe nimeni e că acest Hayssam era de mult timp frate de cruce cu alți hăisani politici, ai fostului partid de guvernămînt, pozele de gașcă fiind material didactic pentru istoria mafiei mioritice..
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
[Home] [Prima pagină] [Redacția] [Publicitate] [Contact] [Arhiva] |
|