Stimata Doamna Profesoara,
Va felicit pentru revenirea în fotoliul lui Spiru Haret – cel mai mare ministru pe care l-a avut vreodata vreun guvern al României! –, va doresc succes în teribil de complicata acþiune de a pune România viitoare pe ºenalul ei ºi îmi permit sa meditez cu glas tare asupra încercarilor ce va aºteapta.
În primul rând, va atrag atenþia ca faceþi parte dintr-un guvern de tipul „soluþie Merkel” – aºa a hotarât electoratul român, ºi va trebui sa va supuneþi, de altfel sunt sigur ca o veþi face, mai ales ca aveþi posibilitatea sa colaboraþi fructuos cu alþi doi foºti miniºtri ai educaþiei, profesorul Mihai Hardau, preºedintele Comisiei de Educaþie din Camera Deputaþilor (un excelent „ºef de ºantier” în cei doi ani cât a condus MECT) ºi profesorul Mircea Micle (consilier prezidenþial, iniþiatorul Pactului pentru Educaþie, un document care merita urmarit). Puteþi forma împreuna echipa care, în sfârºit, va demara revoluþia educaþiei în ºcoala româneasca – dar va rog sa observaþi ca aveþi, toþi trei, un mare „handicap”: sunteþi „doar” profesoari universitari, adica nu aþi predat niciodata o ora de citire în faþa unui copil de clasa a II-a, ºi nici o ora de algebra la gimnaziu, sau de psihologie la liceeni ºi, mai cu seama nu aþi facut niciodata o ora de dirigenþie.
Tot în aceasta idee, a ruperii politice a socialului, daþi-mi voie sa va sugerez sa instilaþi ºi celorlalþi colegi de guvern ceea ce dumneavoastra totdeauna aþi facut: ideea ca un demnitar nu are de ce sa se teama de cetaþenii României, deci nu are nevoie de bodyguarzi, nici sa foloaseaca maºini cu girofar, ba chiar poate sa renunþe la ºofer instituþionalizat ºi, de ce nu, la autoturism cu totul – de ce nu ne-am gândi ca ºi în România a venit vremea sa avem un „guvern-care-merge-cu-tramvaiul”?
În al doilea rând, sunt sigur ca sunteþi conºtienta ca ne aflam deja în criza de sistem ºi ca 20% din forþa de munca a planetei, deci ºi a României o reprezinta dascalii – ceea ce nu înseamna însa ca sindicatele trebuie sa conduca ministerul lui Spiru Haret.
În al treilea rând, specialiºtii în educaþie din întreaga lume sunt unanim de acord ca învaþarea iese din clasa de ºcoala, chiar ºi din sala de curs, împresurând elevul/eleva; lânga instrumentul tabla neagra + creta + manual + maculator, aºezându-se mass-media, internetul, ºcolile de vacanþa, calatoriile educaþionale ºi, în cazurile fericite, educaþia în familie.
De aceea, va rog sa-mi permiteþi sa va sugerez câteva propuneri care, dupa parerea mea, vor fi bine primite de catre membrii Partidului Parinþilor, cei peste 7 milioane de mame, taþi ºi bunici de ambe sexe ºi vor ajuta atât la desavârºirea instruirii cât, mai ales, la largirea paletei educaþionale a acþiunilor iniþiate de ministerul pe care cu onoare îl veþi conduce.
1.ªacolii româneºti îi lipseºte dramatic asociativitatea, atât adolescenþii cât, mai ales, elvii de ºcoala elementara ºi gimnaziu resimþind lipsa unui organism (sau a mai multor organisme) care, organizându-le vacanþele, zilele de sfârºit de saptamâna, timpul liber, în general, sa-i faca sa se simta aparþinatori ai unei echipe, ai unei clase, ai unei ºcoli. Nu ma încumet sa dau reþete, dar cred ca un „brain storming” printre cele 350.000 de cadre didactice ar furniza soluþii la scara locala, regionala, naþionala. Printre altele, cred ca trebuie sa încetam demonizarea fostei Organizaþii a Pionierilor ºi, dimpotriva, sa încurajam formarea de cercuri, cluburi, cenacluri, grupe de lucru ºi joaca ale unor colective, încercând chiar transformarea lor în reþele (judeþene, regionale, naþionale) care sa sprijine aceste activitaþi.
2. Masa de prânz a elevului român. Sub mandantul dumneavoastra anterior a demarat acþiunea „cornul ºi laptele”, funcþionala ºi acum. Poate ca a sosit timpul ca aceasta acþiune sa fie largita, mai ales pentru ºcolile de la sate. Câºtigul ar fi multiplu: cu echivalentul a 100 - 110 miloane euro anual, dupa calculele mele, copiilor României li s-ar asigura un aport de proteina ºi vitamine, acþiunea ar oferi câteva zeci de mii de locuri de munca în mediul rural (plus reînvierea fermei de animale ºi a lotului agricol ºcolar), iar temele pentru acasa ale elevilor pot fi rezolvate în cadru organizat, dupa orele de clasa ºi dupa masa de prânz. S-ar putea dovedi eficace un apel catre bogaþii României, domnii Dinu Patriciu, Dan Voiculescu. S. O. Vântu, Ion Þiriac, Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Gheorghe Becali, Adrian Porumboiu etc, care sa acopere, pe rând, cheltuielile pentru hrana copiilor þarii. Acesta este, de altfe, trendul în multe dintre þarile Uniunii Euopene.
3. Laptop-ul de 100 de dolari. Tot Ecaterina Andronescu este cea care a demarat acþiunea de informatizare a ºcolilor României – ºi Partidul Parinþilor îi este recunoscator pentru asta. Dar a avea un singur laborator cu 25 de PC-uri în fiecare ºcoala nu este de ajuns. În schimb furnizarea de calculatoare ultraperformante dar scumpe, peste nevoile didactice este, clar, o risipa – mai ales ca, aflu de la unii directorii de ºcoala, vechile PC-uri, deºi funcþionale, sunt pe cale de a fi înlocuite cu altele noi. Pentru elevii de ºcoala primara ºi chiar pentru cei de gimnaziu laptop-ul de 100 de dolari propus ºi promovat de ONU este cea mai buna soluþie – v-o spun în calitate de expert UNESCO ºi participant la nenumarate întâlniri privind adevarata democratizare a informatizarii ºcolii.
Bineînþeles, pregatirea educatoarelor, învaþatoarelor ºi a profesorilor în domeniul ITC trebuie continuata, atât examenele de definitivat, grad didactic, cât ºi cele de promovare între categorii de vechime fiind prilejuri de a verifica cunoºtinþele ºi îndemânarea cadrelor didactice în acest domeniu fundamental al educaþiei în lumea de astazi – recomand folosirea experienþei judeþului Vrancea, unde excelentul inspector ºcolar Emil Onea a reuºit sa apropie tot corpul didactic de noua unealta.
4. Examenele pentru obþinerea gradelor didactice: este absolut imoral (ºi ilogic) ca absolut toate cadrele didactice sa promoveze, in corpore, examenele de definitivat ºi grad didactic! atim foarte bine ca nu toþi absolvenþii de facultaþi sunt daruiþi pentru profesia de dascal – iar aceste examene au tocmai rolul de a cerne din marea masa a aspiranþilor pe cei chemaþi.
5. Va veþi izbi de o recenta lege deja promulgata, cea cu marirea cu 50% a tuturor salariilor din învaþamântul românesc. Este evident pentru toata lumea ca masura nu poate fi aplicata de-a valma – ºi nu numai din raþiuni economice. Într-o recenta discuþie cu Preºedintele Academiei Române, profesorul Ionel Haiduc îmi spunea ca nu simte deloc nevoia sa se mai adauge ceva venitului sau lunar, în timp ce facultatea sa are o acuta nevoie de preparatori ºi asistenþi, deci este nevoie mai ales de o marire a veniturilor celor tineri, tocmai pentru a-i face sa ramâna în mediul universitar; observaþia este valabila, bineînþeles, ºi pentru profesorii de liceu, gimnaziu, învaþatori, educatoare. Aº mai adauga ca în evaluarea cadrelor universitare ar trebui poate þinut cont de faptul ca universitaþile trebuie sa fie în primul rând centre de formare ºi nu „cooperative” de facatori de contracte cu utilitate discutabila (mai ales ca cercetarea ºtiinþifica în învaþamântul universitar înca nu s-a legat, în toate cazurile, cu activitatea didactica…).
Un instrument pe care l-am verificat personal cu câþiva ani în urma, pe când conduceam un minister, este acela ca fiecare unitate de învaþamânt îºi poate asigura venituri proprii, din activitaþi specifice (cursuri de ITC, contabilitate, activitaþi economice, activitaþi de întreþinere corporala, cinemateca-mediateca etc) contra cost. Sumele încasate pot fi folosite de acele unitaþi pentru a adauga importante fonduri de premiere pentru cadrele meritorii ale ºcolii sau facultaþii. Iar ºcoala ºi universitatea se vor deschide astfel publicului larg, vecinilor, mai ales, ca un lacaº de reala utilitate publica.
6. Sugerez susþinerea a ceea ce s-ar putea numi „Societatea civila a educaþiei”. Asociaþii ale parinþilor, fundaþii construite special pentru a susþine activitaþi educaþionale, culturale, sociale, societaþile naþionale de Matematica, Fizica, Chimie, Geografie etc., chiar cluburi ºcolare pot fi convinse sa adere la o „Carta a susþinatorilor ºcolii româneºti”. Pactul pentru educaþie se poate sprijini pe o asemenea masa larga de activiºti întru binele ºcolii iar experienþe de succes dintr-o localitate sau regiune pot fi mai uºor generalizate. În plus, un asemenea organism ar duce la o mai rapida aglutinare a mass-media educaþionale, poate reuºind sa strânga într-o asociere libera revistele utile ºcolii (Gazeta Matematica, ªtiinþa ºi Tehnica, Modelism, România Literara, revistele culturale regionale etc.), alte publicaþii centrale ºi regionale cu pagini de educaþie-ºtiinþa-cultura, puþinele emisiuni de radio ºi televiziune pe aceste teme, site-urile de Internet specializate (menþionez ca Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România are înregistraþi membri de la peste 330 unitaþi mass-media ºi este uºor de atras în aceasta întreprindere sociala).
7. Educatorul nedorit. Menþionez în aceasta categorie jocurile pe calculator, sitr-urile pentru copii de pe Internet, chiar emisiunile de televiziune – multe dintre acestea având un caracter anti-pedagogic, adesea violent, uneori pornografic. Sa acceptam însa ideea ca audio-vizualul, Internetul ºi entertainment-ul sunt inevitabile în peisajul actual ºi încercam sa ne implicam noi, dascalii în elaborarea lor! Nu trebuie sa ne temem sa cerem Consiliului Naþional al Audiovizualului ºi chiar Comisiilor de specialitate din Parlament ca emisiuni ºi site-uri daunatoare educaþiei sa fie pur ºi simplu interzise! Pe de alta parte, intervenþia profesorilor adevaraþi în realizarea de jocuri IT ar duce atât la îmbunataþirea spectacolului din jocuri cât ºi la o mai mare încarcatura instructiv-educaþionala a lor. La fel pentru site-urile de pe Internet (trebuie încurajate ºi susþinute cele cu conþinut formativ-educativ) ºi, mai ales, pentru emisiunile de televiziune ºi radio (la care, dupa parerea mea, redactorii vor îmbraþiºa prezenþa specialistului pedagog/sociolog/psiholog tocmai pentru a da conþinut ºi o mai mare greutate ºi respectabilitate emisiunii lor).
Obligatorie mi se pare însa realizarea unor punþi solide între MECT ºi Societatea Româna de Radiodifuziune ºi Societatea Româna de Televiziune, ale caror canale trebuie sa reflecte – toate! – nevoile de informare ale Ministerului, ale Inspectoratelor ªcolare, instituþiilor adiacente ºcolii, unitaþilor ºcolare ºi cadrelor didactice. Dar ºi, pe de alta parte, ºcolile ºi universitaþile sa aiba acces direct la „arhivele de aur” ale acestor instituþii – poate prin copierea, pentru fiecare unitate ºcolar-universitara, a zeci, chiar sute de ore de emisiuni care apoi sa fie stocate în mediateca unitaþii de învaþamânt ºi folosite de cadrul didactic dupa nevoie.
8. ªcoala neconvenþionala. Un proiect care a dat deja roade (vezi „Academia de vara Atlantykron”, funcþionând pe o insuliþa de pe Dunare de 19 ani!) are ca þinta ºcolile din mediul rural, dar ºi urban, în special gimnaziu, liceele, cluburile elevilor, dar ºi ºcolile pentru vârsta mica, chiar gradiniþele, l-am denumit acoala-dinafara-pereþilor-clasei, fiind vorba de cursuri de vacanþa sau de sfârºit de saptamâna, într-un sistem care îºi va avea propria sa dezvoltare, în funcþie de ofertele pe care le vom face. Sa nu ne temem sa valorificam experienþa de dinainte de Revoluþie, cînd fosta organizaþie de tineret realiza, în fiecare vara, tabere naþionale de ecologie, folclor, aeonautica, alaturi de taberele de matematica, fizica chimie etc, realizate de Ministerul Învaþamântului din acea vreme. De altfel, cred ca în fiecare judeþ sau grupând mai multe judeþe se pot organiza asemenea „ºcoli de vara” sau chiar „ºcoli de weekend” (judeþul Dolj are asemenea acþiuni, prin profesorii Aurel Caraºel ºi Viorel Lazar).
Am folosi astfel eficient timpul liber al elevului român, acum timp mort.
Un alt proiect important este ºcoala-pe-roþi, o iniþiativa româneasca deja premiata de UNESCO, aplicata, parþial, doar prin mijloace proprii. Destinata mai ales elevilor din mediul rural – dar nu numai –, carora le ofera, pentru joaca, accesul la laboratoare mobile de ºtiinþa.
Se pot folosi autobuze sau microbuze, pe care le au acum ºcolile, arondate la Primarii, având la bord, fiecare vehicul, un laborator mobil de fizica (10 kit-uri de fizica costa 100 Euro), foarte simplu, la fel, unul de chimie (substanþele, echipamentul ºi softul educaþional – în jur de 50 Euro), astronomie (un telescop mobil în valoare de aproximativ 140 Euro), biologie – ecologie (4 microscoape) ºi, bineînþeles, informatica (4-5 PC-uri sau laptop+uri, cu programe de jocuri ºi de susþinere a celorlalte „laboratoare”), o mica biblioteca la bord, alaturi de un mic magazin mobil cu diverse materiale didactice ºi jucarii electronice (educaþionale per se).
Patru tineri învaþatori, profesori sau studenþi din anii terminali de la facultaþile pedagogice vor conduce „nava educaþionala” din sat în sat, oprindu-se, câte o zi ºi o noapte, în fiecare comuna. Profesorii vor scoate „clasele” pe un tapºan din faþa ºcolii (în interiorul ºcolii, daca ploua) ºi vor lasa copiii sa se joace de-a ºcoala, cât vor vrea ei.
Experienþa demonstreaza ca sunt atraºi nu numai copiii, dar ºi mare parte a parinþilor. Seara le putem proiecta un film (autovehiculul-ºcoala fiind dotat cu ecran ºi proiector la bord), noaptea le vom pune la dispoziþie telescopul. Dimineaþa profesorii se muta în comuna vecina – ºi activitatea continua tot timpul verii.
Câte 2-3 asemenea „ºcoli-pe-roþi” în fiecare judeþ al României pot revoluþiona pur ºi simplu ºcoala rurala (sub 2% din studenþii unei generaþii provin acum din mediul rural! România nu a avut niciodata în istoria ei o asemenea risipa de creiere). ai pentru ca la vârsta gimnaziului 55% din copiii noºtri traiesc în mediul rural – deci România anilor 2010-2015 va continua sa fie rurala – consideram ca soluþia „ºcolii-pe-roþi”, alaturi de cea a ºcolilor pentru timpul liber pot fi cele ce vor reduce diferenþa dintre învaþamântul rural ºi cel urban.
9. Buzunarul de cultura al ºcolii înseamna înfiinþarea unor societaþi comerciale, gen IMM-uri, prin care sa se încerce aprovizionarea ºcolilor, chiar a gradiniþelor cu materialul didactic care acum lipseºte dramatic. De la harþi, postere, reviste, carþi, pâna la soft educaþional, „cultura radio”, documentare TV, filme pentru cinemateca ºcolii – dar ºi echipamente pentru laboratoarele de fizica, chimie, biologie (pentru clasele mai mari, dar ºi cu acces al celor mici la aceste structuri) – „Buzunarul …” poate fi coordonat de o organizaþie non guvernamentala (ONG), oferind celor 20.000 de unitaþi ºcolare din România produsele educaþionale de care educatoarele, învaþatoarele, profesorii au nevoie, pentru ca orele lor de clasa sa se desfaºoare la nivelul secolului al XXI-lea.
a) În etape, acþiunea „comerciala” poate demara cu abonamente la principalele reviste necesare bibliotecii elevilor ºi cancelariei ºcolii (am facut asta, timp de 3 ani, pentru 3302 ºcoli rurale la CNR UNESCO, beneficiarele fiind: „Gazeta Matematica”, „România literara”, „atiinþa ºi tehnica” (cu suplimentele ei), „Evrika!” (fizica), „Terra” (geografie, cu suplimentele „Pipo” ºi „Doxi”, pentru cei mici), „Scientific American” (în limba româna), „Geo” (idem), „Discover” (idem), „Descopera”, „Luceafarul copiilor”, „Sanatatea noastra”, plus 1-2 reviste culturale regionale); din experienþa pe care o avem în cei trei ani de aprovizionare a ºcolilor rurale (am fost ajutaþi în acþiune de Fundaþia Eugenia Vîntu, careia îi mulþumim pe aceasta cale) apreciem ca o ºcoala are nevoie de mai puþin de 200 Euro pe an pentru a-ºi abona biblioteca ºcolii la aceste reviste, care au ca scop în primul rând informarea la zi a educatorului cu ceea ce se întâmpla în lumea educaþiei, dar ºi pe acela de a atrage spre biblioteci pe viitorii consumatori de informaþie ºi cultura, elevii.
Organizarea abonamentelor, publicitatea (catre ºcoli) ºi comercializarea lor se poate face, eventual, de catre angajaþii „Buzunarului de cultura”, cu un comision de 5%, care ar asigura salariile angajaþilor. Subliniez ca o asemenea „Societate comerciala culturala” este eligibila pentru fondurile structurale UE.
b) Carþile pentru biblioteci. Directorii ºcolilor au început sa achiziþioneze carþi pentru bibliotecile ºcolilor. Un program naþional care, eventual, s-ar putea desfaºura în colaborare cu Uniunea Scriitorilor ºi revistele România literara ºi Tribuna învaþamântului ar putea duce la realizarea unui top al celor mai frumoase 100 de carþi cu 100 Euro, pe care sa le achiziþioneze ºcolile noastre (la nivelul gimnaziului ºi a claselor I-IV), pentru a-i „molipsi” pe copii de dulceaþa carþii. Dar folosind ºi Internetul pentru achiziþionare de carte pentru liceeni ºi studenþi, societatea comerciala „Buzunarul de cultura” se poate transforma într-un serviciu de valoare inestimabila pentru Alma Mater.
c) „Cultura Radio” – revin asupra ideii – este un proiect care ar putea folosi din „arhiva de aur” a Societaþii Române de Radiodifuziune zecile de mii de ore de cultura, pe care SRR le radiodifuzeaza ºi care ar trebui sa devina material didactic al ºcolilor româneºti. Intermediind între SRR ºi MEdCT, eventual direct între Radio-ul public ºi ºcolile doritoare sa se doteze cu „cultura radio”, un ONG sau un grup de ONG-uri pot construi, efectiv, o punte între cele doua culturi care pâna acum nu s-au prea întâlnit: ºcoala româneasca ºi Radioul românesc.
Gândiþi-va ca doar cu echivalentul a 100 RON o ºcoala poate îºi poate achiziþiona un radio + CD-player, prin care profesorul, învaþatorul, educatoarea pot transmite, în timpul orei de clasa sau gradiniþa atât cursul de educaþie muzicala cât ºi poveºtile din „Noapte buna, copii!”. Urmare a unui protocol între SRR ºi CNR UNESCO, de pilda, Radio-ul public ar oferi, la un preþ modic, fiecarei ºcoli, un numar de câteva zeci sau sute de ore de „cultura radio”, ºcoala beneficiara având de platit doar suportul electronic (caseta audio, CD-ul) ºi copierea.
d) „Cultura video”, strict necesara în ºcoli, atât pentru faptul ca imaginile au mai mare impact asupra elevului mediu decât scrisul pe tabla al profesorului, dar ºi pentru ca îl obligam pe acesta sa puna în priza un aparat electronic, deci sa-ºi aduca clasa în secolul în care ne aflam. Un receptor TV + un DVD pot costa maximum 600 RON – pe care orice Primarie (deci orice ºcoala) ºi-i permite. Am putea începe cu achiziþionarea serialului „Toate pânzele sus” sau a „Integralei Caragiale” – 1100 minute cu toate operele lui Caragiale înregistrate în TVR ºi cinematografie – la care va trebui negociat preþul copierii. Ar trebui continuat, poate, cu excepþionalul documentar ecologic „An inconvenient truth”, realizat de fostul vicepreºedinte al SUA, Al Gore (a fost deja cumparat de toate ºcolile Germaniei) ºi, eventual, de achiziþionat de la Arhiva Naþionala de Filme, colecþia de 100 de filme româneºti pentru o eventuala cinemateca a ºcolii.
Tot „Buzunarul de cultura” al ºcolii se poate implica în aceasta acþiune – dar precizam ca nu exista nici un holding capabil sa realizeze toate aceste „afaceri” culturale propuse, aºa încât pot fi înfiinþate mici IMM-uri, fiecare cu specializarea lui, eventual cu fonduri Start-Up cu ºi pentru tineri, care pot fi studenþi la universitaþile cu profil pedagogic sau economic (realizând astfel practica pedagogica).
Prin acest lanþ de acþiuni realizam, de fapt, revitalizarea bibliotecilor ºcolare, transformarea lor în mediateci, eventual în Centre de Documentare ºi Informare complexe (MEdCT are câteva sute de asemenea unitaþi, dotate cu informatica necesara) utila ºcolarilor, cadrelor didactice dar ºi locuitorilor comunei sau cartierului în care se afla ºcoala – bineînþeles cu condiþia ca aceasta micro-unitate culturala sa funcþioneze dupa un program mai larg decât orele de ºcoala: ( seara, în week-end, în vacanþe).
10. Mens sana in corpore sano. Prea mult timp uitata, educaþia fizica începe sa se razbune, sanatatea copiilor noºtri fiind realmente pusa în pericol de comoditatea în care ei traiesc. În România funcþioneaza la nivel relativ bun doar sportul de înalta performanþa. De aceea, eu vad implicarea dascalilor ºi în acest domeniu al educaþiei, sub urmatoarele forme:
a. încurajarea activitaþilor Federaþiei Sportului acolar ºi Universitar în organizarea campionatelor naþionale – sau cel puþin judeþene – ale tuturor ºcolilor mici, gimnaziilor ºi liceelor din România la jocurile sportive (handbal, volei, baschet, fotbal, chiar rugby), dar ºi la întrecerile atletice simple;
b. facilitarea procurarii de catre ºcoli a echipamentelor sportive strict necesare practicarii educaþiei fizice ºi sportului (tricouri ºi ghete, dar ºi mese de ping-pong etc.).
c. susþinerea unei politici de transformare a curþii ºcolii în micul stadion al ºcolii, în care sa existe cel puþin terenurile de mini baschet, volei, handbal;
d. introducerea de sporturi speciale, dincolo de cele 2 ore de educaþie fizica hebdomadare, în care elevii ºi elevele sa înveþe tenis, scrima, ping-pong, gimnastica de întreþinere etc; cele 2-3 ore pe care le propunem, dupa orele de clasa, ar fi de mare ajutor sanataþii copiilor dar ºi dezvoltarii acestor sporturi.
e. Mind building. Pentru a ajuta la „construirea minþii” propunem dezvoltarea în ºcoli a jocurilor logice. Dupa orele de curs, clase de ºah, go, bridge, scrabble sau orice alt joc al minþii, îi pot atrage pe pasionaþi în jurul unui specialist (pe care federaþiile de specialitate sunt gata sa-l ofere). Câºtigul este dublu, dincolo de mintea pe care o vom antrena, putem largi numarul de practicanþi al acestor jocuri logice, care au mare priza în întreaga societate moderna.
11. Agenþia de turism pentru elevi ºi studenþi. În scopuri pur educaþionale, pentru cunoaºterea patriei, dar ºi pentru calatorii de descoperire a continentului în care traiesc, le putem oferi copiilor ºi tinerilor trasee spectaculoase, la preþuri modice putem dezvolta o adevarata reþea europeana de turism cultural-educaþional pentru tineret (cu crearea unei agenþii specializate, având drept motto: „O calatorie face cât un an de ºcoala” – Nicolae Iorga). Societatea de turism amintita îi poate atrage, credem, pe copiii ºi tinerii noºtri atât spre cunoaºterea profunda a patriei lor, cât ºi spre þinuta lor de cetaþean european. Amintesc ca în perioada de dinainte de 1989 ºcolile þarii organizau, anual, 30.000 de grupuri de elevi care plecau, vara, în aºa numitele „expediþii Cutezatorii” – de ce nu le-am relua?
12. Televiziunea prin satelit în toate ºcolile României. Grabind dispariþia – inevitabila - a reþelelor de cablu, putem ajuta la atragerea catre televiziunea digitala cel puþin a ºcolilor rurale, într-o prima etapa. Sistemul (a carei tehnologie trebuie însa pusa la punct) poate fi ºi un factor de raspândire a informaticii ºi tehnologiilor de comunicare, a Internetului, mai ales ca multe companii specializate se grabesc sa informatizeze teritoriul þarii. Trebuie doar ca acþionarii lor, ONG-urile educaþionale ºi reprezentanþi ai MEdCT sa se întâlneasca cu marile companii ITC pentru a stabili o tactica comuna de „cucerire” a teritoriului.
13. Punctul de consiliere juridica pentru lumea ºcolii. Dupa modelul haretian, propun o unitate careia educatoarele, învaþatoarele, profesorii sa i se adreseze pentru ajutor în problemele juridice pe care le au, pe care le are unitatea ºcolara la care lucreaza, dar ºi un loc din care, colectându-se propuneri legislative, sa se poata avansa catre Parlament amendamente sau chiar proiecte de lege privind educaþia. Asociaþia Generala a Învaþatorilor din România poate face contracte în acest sens cu facultaþile de drept existente, cu asociaþiile juridice studenþeºti, la fel societaþile de ºtiinþe, dar ºi sindicatele.
14. Educaþia pentru economia de piaþa poate începe de la vârste fragede – eu vad nu numai jocuri ºi activitaþi educative pentru cei mici, ci ºi un concurs de idei, contacte cu mass-media de specialitate ºi, mai ales, pregatirea lumii dascalilor pentru o acþiune esenþiala, aceea a dezvoltarii în România a tehnicii bancare a microcreditelor. Aplicate cu mare succes în Bangladesh ºi India („Banca Saracului”, pentru care profesorul Muhammad Yunus a primit Premiul Nobel pentru Pace), dar ºi în Mexic, Peru, Maroc, microcreditele înseamna accesul omului simplu la o resursa care astazi îi lipseºte dramatic ºi pe care lumea bancherilor o ascunde cu grija: banii. Or, eu cred ca nu trebuie sa ne aºteptam ca Bancile ºi politicienii sa se aplece asupra problemelor „României de la poale” – bancherii ºi politicienii fac prea buna casa între ei, ca sa se deranjeze ºi spre lumea mica. De aceea, dupa parerea mea, intelectualul fundamental, Învaþatoarea ºi Profesorul/Profesoara, împreuna cu preotul satului sau al bisericii din mahalaua oraºului trebuie sa fie aceia care sa întreþese un prim prag al economiei de piaþa pentru lumea saraca.
15. Noi clase pentru noua ºcoala a lumii. Cei ºapte ani pe care i-am petrecut lucrând la UNESCO mi-au aratat ca este nevoie, în formarea copiilor ºi tinerilor noºtri de noi concepte, de alte mentalitaþi, daca vrem ca lumea sa funcþioneze armonios. Sugerez de aceea doar câteva noi „discipline” uºor de integrat, mai ales în ºcoala-din-timpul-liber-al-elevilor, adica acea parte a zilei de ºcoala, zilei de sfârºit de saptamâna sau zilei de vacanþa:
• Educaþia pentru cultura pacii. Contribuþia dascalilor pentru un viitor paºnic poate fi decisiva, cel puþin daca convingem elevele din banci – viitoare mame – sa ia din calea viitorilor fii jucariile de razboi (tunuri, tancuri, puºti, pistoale, sabii). În mâna femeilor sta pacea lumii, spune Johan Galtung, acest guru al educaþiei pentru cultura pacii. Dar ºi – ma repet – atenþie la jocurile pe calculator ºi la violenþa emisiunilor de televiziune pentru copii!
• Educaþia pentru sanatate. Dincolo de ce pot da „cei 7 ani de acasa” – ºi în multe cazuri ei nu pot da mult – ºi de lecþiile de igiena care se fac în ºcoli, eu cred ca se pot comanda seriale TV, pe care ºcoala, educatorii sa le poata folosi an de an, pe receptoarele ºi DVD-urile pe care, sper eu, le va avea în curând fiecare clasa din România, sau cel puþin mediateca pe care v-am propus-o. În colaborare cu Ministerul Sanataþii ºi Televiziunea publica, aceste lecþii video va pot fi puse la dispoziþie chiar în cursul anului ºcolar care urmeaza.
• Discipline „pentru nevoi locale”. Reintroducerea orelor de agricultura în ºcolile de la sate (cu parte practica, mai ales!), ore de agroturism (montan, de litoral dar ºi pentru turismul de câmpie care, sper eu, va exista cândva), ore de pregatire specifica pentru ºcolile din satele ºi oraºele dunarene (suntem singura þara din lume prin care un fluviu trece degeaba…) – iata doar câteva din nevoile de instruire ale membrului comunitaþii locale din România viitoare.
• Lecþiile despre viitor. Obligatorii, daca vrem sa þinem pasul cu ceea ce miºca în metabolismul lumii. Instalarea unei minicentrale eoliene, de pilda, în curtea ºcolii ºi a unor panouri solare pot introduce de la bun început în mentalitatea celor mici ideea ca lumea de mâine trebuie sa-ºi gaseasca energie altfel decât prin simpla ardere de hidrocarburi. Dar, la fel, o macheta de avion, TGV, de molecula de ADN, a Sistemului Solar, a unui motor termic cu pereþi transparenþi, o harta-macheta a României, la scara, chiar a Europei, daca curtea ºcolii o permite.

16. În sfârºit, o ultima propunere, cu care ºi închei „meditaþia” mea: grabirea procesului de privatizare a învaþamântului superior! atiu ca ideea va scandalizeaza, de aceea ma grabesc sa ma delimitez de eventuale atracþii turbo-liberale: eu va propun o unitate care sa raspunda regulilor comunitarismului, sa fie capabila sa dezancraseze structuri mult prea conservatoare ºi sa poata oferi societaþii nu ºomeri cu diplome, ci tineri ºi tinere capabili sa poata intra rapid în câmpul mereu schimbator al muncii. Pe scurt, va propun sa reflectaþi asupra transformarii universitaþii în societate pe acþiuni, la care acþionarii sa fie Consiliul Judeþean ºi Primaria din judeþul, respectiv localitatea în care funcþioneaza aceasta unitate a Almei Mater, dar ºi Camera de Comerþ judeþeana, mari întreprinderi ºi societaþi comerciale din zona, plus, bine-nþeles, cadrele didactice ale universitaþii respective, plus un procent din acþiuni pentru cumparatorii interesaþi. Nu dezvolt subiectul, sunt sigur ca l-aþi înþeles – ºi, aºa cum va cunosc, v-a ºi scandalizat – ma aºtept însa ca, la un moment dat al mandatului ministerial în care v-aþi implicat, sa lansaþi o dezbatere publica ºi un sondaj pe aceasta tema. Veþi fi surprinsa de rezultate...
Închei aici prima mea adresare, de umil contribuabil interesat de soarta þarii, catre unul din factorii pozitivi de putere ai þarii. Chiar de mare putere, subliniez, pentru ca Domnia Voastra, doamna Profesoara, aveþi unul dintre cele mai sigure mandate, cel pe care vi l-a încredinþat electoratul, prin votul uninominal. De aceea, va puteþi permite, cred eu, actele de curaj pe care ºcoala de astazi le cere imperios.

Cu foarte mare stima,
Prof. Alexandru Mironov