Fiecare religie are simbolul ei vizual care zugrăvește un aspect semnificativ al istoriei ei și al crezurilor ei. Creștinismul- unica religie care mîntuiește prin Iisus Hristos a adoptat ca simbol universal al său crucea. Dar crucea nu a fost primul lui simbol. De exemplu, numai o persoană inițiată ar fi știut că ichtys (pește) a fost un acronim pentru Iesus Hristos Theou Huios Soter (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul). Dar acesta nu a rămas semnul creștin, poate pentru că asocierea dintre Iisus și un pește nu era decît acronimă (un aranjament întîmplător de litere).
Simbolul ales, însă, a ajuns să fie o simplă cruce. Cele două bare ale ei erau încă din antichitate un simbol cosmic al axei dintre cer și pămînt. Dar faptul că a fost aleasă de creștini ca simbol, are o explicație mult mai specifică. Ca aspect central al înțelegerii pe care au avut-o despre Iisus Hristos, ei nu au dorit să comemoreze prin simbol nici nașterea Lui și nici tinerețea Lui și nici domnia Lui, ci moartea Lui, crucificarea Lui- care este în legătură organică, esențială și veșnică în Învierea LUI. "Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfîntă Învierea Ta o lăudăm și o mărim".
Primii creștini au desenat, au pictat și au gravat crucea ca simbol al credinței lor, dar au și început să-și facă, atît lor cît și altora, semnul Sfintei Cruci, așa cum au deprins de la Sfinții Apostoli și de la urmașii lor.
Iată ce ne spune despre această practică Tertulian (avocatul și teologul din Africa de Nord, care s-a remarcat în jurul anului 200 d.Hr.): "La fiecare pas și mișcare, la fiecare plecare și sosire, de fiecare dată cînd ne îmbrăcăm și ne încălțăm, cînd ne îmbăiem, cînd stăm la masă, cînd aprindem lampa, pe pat sau pe scaun, în toate activitățile obișnuite ale vieții de fiecare zi, noi ne facem semnul Sfintei Cruci" (Tertulian, "De corona").
Hippolyt, cărturarul preot al Romei, este un martor deosebit de interesant, deoarece se cunoaște că el a fost "în mod fățiș un reacționar care în generația lui a sprijinit mai curînd cauza trecutului, decît cauza viitorului". Faimosul său tratat "Tradiția Apostolică" (circa 215 d.Hr.) pretinde în mod explicit că relatează numai despre formă și modele ale riturilor care erau deja tradiții anuale și despre obiceiuri care deja erau îndătinare de multă vreme, și că el a fost scris ca un protest voit împotriva inovațiilor".
Așadar cînd el descrie anumite "datini bisericești", putem fi siguri că acestea au fost practicate cu o generație înainte, sau chiar mai mult. El menționează faptul că semnul Sf. Cruci a fost folosit de către episcop cînd ungea capul candidatului în ceremonialul de Botez și la toate Sf. Taine și îl recomanda să fie folosit la rugăciunea personală: Urmați-L întotdeauna pe Hristos, însemnînd sincer fruntea "căci acesta este semnul suferințelor Lui".
De asemenea, adaugă el, este o pază împotriva răului: "Cînd ești ispitit, însemnează-ți întotdeauna cu reverență fruntea cu semnul Sfintei Cruci, căci acest semn al suferinței este expus și prezentat împotriva diavolului dacă îl faci în credință, să-l mărturisești cu prețul vieții și înaintea oamenilor și în mod voit să-l pui înainte ca o pavăză" (Gregory Dix- editor, Apostolic Tradition of. St Hippolytus, p.xi; p. 68-69).
Sfîntul Constantin (280- 337 d.Hr.), primul împărat care a mărturisit că este creștin, a fost cel care a încurajat folosirea simbolului Crucii.
Căci, așa cum spune marele istoric Eusebiu (+340), el a văzut pe cer o lumină în formă de Cruce, împreună cu civintele "in hoc signo vinces" ("în acest semn vei învinge").
El l-a adoptat imediat ca emblemă a lui și l-a pus ca un blazon pe uniformele armatei sale.
Crucea arătată pe cer însă, îi aduce aminte lui Constantin de crucea care fusese odinioară împlîntată în stînca Golgotei! Săpăturile făcute la porunca lui și sub nemijlocita ocrotire a Sfintei Elena, au descoperit la Ierusalim comoara cerului și a pămîntului; iar lumea prăznuiește veșnic aflarea și înălțarea Crucii lui Iisus Hristos.
De la botez, cînd sîntem însemnați cu Sfînta Cruce, și pînă după moarte, cînd ni se ridică o cruce deasupra mormîntului, ne însoțește Sfînta Cruce.
Preot Dumitru CHIȚIMUȘ