Sub egida Centrului de Cercetare pentru Dezvoltare Regională și Integrare Europeană al Universității din București, editurile "Cetatea Doamnei" din Piatra Neamț și "Editura Universitară" București publică o amplă lucrare documentară despre evreii din Moldova, "de la primele așezări pînă în anul 1938, cu privire specială asupra județului Neamț" (cum subliniază subtitlul), sub semnătura lui Daniel Dieaconu.
Etnia evreiască se face cunoscută în această parte de țară încă din timpul primilor domnitori moldoveni, nu puține din faptele lor făcînd parte nu numai din documentele vremurilor ci, mai ales, din folclorul local. Mai mult decît atît, foarte multe dintre toponimele  care pleacă de la numele acestei etnii sînt valabile și astăzi, chiar dacă ele folosesc numele peiorativ al acestei etnii, cel de judov sau jidan. Ex: "Pîrîul Jidanului, Capul Jidanului, Valea Jidanului, Jidovina, Obcina Jidanului, Gura Jidanului, Davidul, Jidauca, Jidești, Snida Jidanului etc. Vorba de jidan, pentru cine nu știe, a avut la români înțelesul de uriaș, pentru că primele legende despre evrei îi înfățișează pe aceștia ca fiind niște uriași care pășeau peste munți și trăiau în vremea patriarhilor biblici. Jidanul, sub acest titlu, a rămas acum doar în folclorul sărbătorilor de iarnă, cele mai multe bande care colindă la Anul Nou avînd în trupă un personaj care poartă acest nume și care are în special rolul de a apăra pe ceilalți membri ai bandei. În unele localități sînt și bande formate doar din jidani, toți mascați.
Aflăm din lucrare că multe din orașele moldovenești aveau, la un moment dat (în special, în secolele 18 -19 ale mileniului trecut) mari comunități de evrei, ponderea acestora în populație ajungînd chiar mai mare decît cea a românilor: Fălticeni, Hîrlău, Herța, Mihăileni ș.a. Chiar și orașele nemțene au avut în anumite perioade un mare procent de evrei în rîndul populației, peste 33-40%. La sfîrșitul secolului 19, mai precis în decembrie 1889, procentul de întreprinzători evrei din 7 județe moldovenești era mult mai mare decît cel al patronilor români: Bacău - 58%, Botoșani - 86%, Dorohoi - 74%, Iași - 74%, Neamț - 75%, Roman - 80%, Suceava - 80%. De altfel, sinagogile și cimitirele evreiești din Moldova sînt o dovadă elocventă că etnia evreiască a dăinuit pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, în înțelegere deplină cu populația autohtonă, deși ea a trecut și perioade mai grele. De prisos ar fi de adăugat că această etnie a dat mulți oameni de seamă în toate domeniile, cei mai mulți dintre ei participînd la dezvoltarea localităților în care au trăit.
Bazată pe o amplă bibliografie, cartea lui Daniel Dieaconu impresionează tocmai prin multitudinea de aspecte pe care le abordează, iar ilustrațiile cărții (cele mai multe din renumita colecție de cărți poștale și ilustrații vechi a lui Viorel Nicolau) completează fericit acestă amplă lucrare documentară. Acest lucru este subliniat, de altfel, și de conf. univ. dr. Silviu Costache, prodecan al Faculății de Geografie de la Universitatea din București în postfața acesteia: "Lucrarea de față se va constitui într-o cărămidă fundamentală, așezată pe baza celei mai frumoase și importante construcții umane: adevărul!" Un cuvînt de apreciere asupra lucrării lasă pe ultima copertă a cărții și academicianul Dinu C. Giurescu: "Volumul de față, datorat lui Daniel Dieaconu, arată, dacă mai era nevoie, că o cercetare temeinică, realizată potrivit regulilor știute ale disciplinei istoriei, duce la rezultate de durată, la reconstituirea a ceea ce va fi fost și redă fiecăruia ceea ce a făptuit".
Nicolae SAVA